ANALIZA: Care sunt industriile ce ar putea darama economii

ANALIZA: Care sunt industriile ce ar putea darama economii chimicefarmaceuticcofaceauto

Indicatorul unic, dezvoltat de economistii Coface trimite semnale de alarma catre trei dintre cele patrusprezece sectoare de activitate analizate. Cresterea riscului, remarcata inca din aprilie, face referire la industria chimicelor, cea farmaceutica si industria auto.
Chimicele. Daca pana acum riscul era unul „mediu”, acum, acesta evolueaza rapid catre „ridicat”, in Europa si in Asia Emergenta. Profitabilitatea companiilor chimice din Europa a scazut cu 19% intr-un an, din cauza cererii lente si competitiei din partea exportatorilor americani. In Asia Emergenta si cu precadere in China, IMM-urile au devenit primele victime ale uscarii ofertei de creditare.
 
Farmaceuticele. In Europa riscul este deja unul “ridicat”. In Asia Emergenta si in Amercica de Nord se noteaza o stabilizare relativa (riscul este considerat moderat si respectiv mediu). In Europa, farmaciile (ale caror vaznari si marje de profit sunt in declin) si distribuitorii sunt afectati de masuri de reducere a cresterii cheltuielilor cu sanatatea.
 
Industria auto europeana. Aceste este cel mai afectat sector. Riscul este retrogradat in clasa “foarte ridicat”. Criza din 2009 a schimbat drastic miza pentru industria globala auto. Industria auto europeana a fost afectata in special si si-a continuat declinul, confruntandu-se cu costuri strucrurale de productie ridicate si lipsa desfacerii pe piata interna.
 
Noul val de falimente din sectorul auto din Franta ilustreaza problema europeana: intre august 2012 si iulie 2013, numarul lor a crescut cu 11%. Mai grav decat atat, costul financiar al acestor falimente pentru furnizori este de 35%, ca urmare a unui numar crescut de companii mari falimentare, in special din randul comerciantilor mari (58% din total) si sub-contractorilor (24% din total).
 
Situatia este cu atat mai ingrijoratoare cu cat la nivel national, toate sectoarele incluse, numarul falimentelor a crescut cu numai 6%, iar costul a scazut cu 5.8%.
 
 
Industria auto din Turcia si Rusia: merita riscul?
 
Cum contextul nu este unul foarte favorabil, grupurile internationale din sector se indreapta catre pietele emergente, in special Turcia, extrem de orientata pe export si avand costuri competitive si Rusia, incurajata de o piata domestica mare si dinamica. Parierea pe aceste doua piete foarte atractive este indrazneata, insa potentialul lor depaseste riscurile?
 
Care sunt riscurile?
 
In afara de volatilitatea cresterii, aceste tari sufera de mai multe dezavantaje.
Sectorul auto turcesc se afla intr-o pozitie fragila deoarece este foarte dependent de conditiile economice ale Uniunii Europene (destinatia a 40% din exporturile tarii) si este penalizat cu cu impozite grele.
 
O alta dificultate este ca eforturile de cercetare si dezvoltare sunt insuficiente pentru a face fata competitiei din ECE. In Rusia, sub-contractorii internationali se confrunta cu un protectionism mereu prezent, in ciuda aderarii recente a tarii la OMC.
 
Care este potentialul?
 
In ciuda acestor inconveniente, cele doua tari ofera oportunitati bune pentru industriasi si investitori. Clasa de mijloc, in crestere rapida ramane un factor important, deoarece gospodariile  sunt nerabdatoare sa recupereze pe echiparea auto. Intr-adevar, numarul automobilelor este subdezvoltat: 151 de automobile la 1.000 de locuitori in Turcia si 260 in Rusia, comparat cu 613 in tarile Europei de Vest.
 
Atractivitatea acestor piete este intarita de o sustinere puternica a guvernelor, a caror tinta este sa asigure un pas major de schimbare.
 
"Diferentierea pe costuri nu mai poate constitui o politica industriala pe termen lung. Pentru a continua atragerea investitorilor straini, tarile emergente, incluzand Rusia si Turcia, trebuie sa se concentreze acum pe inovatie. Iar in ceea ce priveste perspectivele europene, distribuitorii, slabiti puternic de criza, trebuie sa reinventeze intregul model, avand flexibilitatea si personalizarea ca elemente principale”, explica  Nicolas de Buttet, director de underwriting pentru Regiunea Europei de Vest la Coface.
 
Pe plan local
Chimicele. Se confirma tendintele de grupare a companiior din aceasta industrie in doua categorii –unele obisnuit performante si altele obisnuit pierzatoare – atat in termeni legati de cifra de afaceri (52% dintre companii au reusit cresterea cifrei de afaceri in 2012 generand nu mai putin de 83% din totalul cifrei de afaceri sectoriale), cat si in ceea ce priveste profitabilitatea (ponderea firmelor profitabile a cunoscut oscilatii minore, scazand cu 2% ca numar de companii si crescand cu 1% ca pondere in totalul cifrei de afaceri).
 
Farmaceuticele. Desi numarul firmelor cu profit din sector a scazut cu 5% in 2012 fata de 2011, calibrul acestor companiilor profitabile a crescut, ele avand o pondere in cifra de afaceri totala cu 8% mai mare decat in anul anterior. 63% dintre companiile activand in industria farmaceutica au cunoscut o evolutie pozitiva a cifrei de afaceri in 2012, acestea avand de altfel si cea mai importanta contributie la cifra de afaceri totala (84%).
 
Gradul de indatorare al sectorului se mentine la un nivel satisfacator (64%), insa valoarea ridicata a capitalului de lucru raportata la cifra de afaceri (15%), specifica de altfel sectoarelor cu termene de incasare foarte extinse, poate indica faptul ca prea mult capital este blocat in active curente,  al caror grad de lichiditate devine incert.
 
Industria auto. Cu toate ca 54% dintre companiile cu activitati economice relevante in ultimii 2 ani financiari au inregistrat cresteri ale cifrei de afaceri in 2012 fata de 2011, la nivelul sectorului a scazut in acelasi timp ponderea companiilor profitabile (-5% raportat la numarul de companii active si -10% raportat la ponderea lor in totalul cifrei de afaceri).
 
Gradul de indatorare la nivel sectorial (71%) a depasit pragul considerat optim, atingand nivelul de la care poate afecta capacitatea de finantare viitoare a sectorului.
 
Capitalul de lucru are valori reduse (doar 2% din cifra de afaceri), indicand deteriorarea capacitatii de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin active curente exigibile.