ANALIZA: Cap sau Pajura - Cele patru mari dileme ale Europei

ANALIZA: Cap sau Pajura - Cele patru mari dileme ale Europei analizazona euromoneda eurocresteregermaniadatorii

Pe masura ce liderii europeni "danseaza" pe marginea prapastiei, ar trebui sa ne intrebam mai degraba care sunt problemele reale ale monedei euro, decat sa-i privim la televizor.
Am putea crede initial ca acestea sunt complicate si interconectate. Si totusi, in esenta, obstacolele din calea revenirii si cresterii Zonei Euro se invart in jurul a patru dileme. Va ramane unita Zone Euro sau se va destrama? Numai rezolvarea urmatoarelor probleme ne poate aduce un raspuns.

Datornici versus creditori

Similar Statelor Unite ale Americii si Marii Britanii, Europa se confrunta cu datorii guvernamentale si private mari. Majoritatea acestora nu mai pot fi platite. In ce masura vor putea fi prescrise?

Problema Zonei Euro in ansamblu seamana cu cea a SUA si poate fi rezolvata cu instrumente concrete. Pe de alta parte, unele tari din Zona Euro sunt mult mai indatorate decat altele.

Economistii din piata estimeaza ca in curand Grecia va fi nevoita sa-si prescrie datoria uriasa, cel putin la jumatate din volum. Din pacate, Portugalia, Irlanda, Spania si Italia ar putea avea aceeasi soarta. Cand datoriile paguboase (cum altfel?) sunt prescrise, cineva trebuie sa suporte pierderea.

In fata datoriilor sunt vulnerabile institutiile bancare din SUA, Marea Britanie sau alte tari. Cele mai expuse sunt insa bancile europene, cu precadere Banca Centrala Europeana (BCE). Europa si-a pierdut increderea in propriul sistem bancar.

Germania, cea mai puternica economie europeana, isi poate salva bancile. Nu este insa si cazul altor tari. In conditiile actuale, Germania si tarile mai putin indatorate ar putea fi solicitate sa arunce tarilor slabe un colac de salvare.

Austeritate versus crestere

Ingrijorarile legate de posibilitatile limitate ale unor tari europene de a-si plati datoriile au dus la cresterea costurilor de indatorare pentru acestea. Presate de Germania si BCE, toate tarile in cauza au adoptat masuri de austeritate - reducerea cheltuielilor si majorarea taxelor. Austeritatea compromite sansele de crestere economica in Europa.

Procentul dobanzilor pentru care pietele sunt dispuse sa imprumute guvernele, pe 10 ani:

Germania: 1,92%
Franta: 2,65%
Spania: 5,25%
Italia: 5,39%
Irlanda: 8,24%
Portugalia: 10,61%
Grecia: 19,12%

Disciplina versus solidaritate

Statul german invoca instaurarea unor noi regulamente fiscale, care sa previna pe viitor un comportament iresponsabil in piete. Dar asemenea legi, chiar si insotite de unele penalitati, ar putea fi privite cu reticenta. Amendarea unui guvern foarte indatorat seamana cu lovitura aplicata unui ranit. Nu este etica.

Propunerile Germaniei par juste in cazul Greciei - sa nu uitam ca guvernul grec a masluit statisticile privind gradul de indatorare, pentru a "ramane in carti" - dar nu si fata de Spania.

Inainte de izbucnirea crizei, guvernul spaniol inregistra rate de indatorare mai mici decat ale Germaniei si cheltuia mai putin decat aduna din taxe si impozite. Din pacate, Spania a fost afectata de o bula imobiliara si somajul "umflat" pana la 20%.

In interiorul Zonei Euro, Spania nu-si poate deprecia valoarea de piata, pentru a castiga un avantaj la pret. Incatusarea unui stat intr-o camasa de forta fiscala nu aduce nimic bun.

Sa luam exemplul statului american Michigan, unde prabusirea industriei auto a generat un dezastru. Spre deosebire de Europa, America dispune de un guvern federal, care poate taxa alte state, in scopul sprijinirii Michigan-ului, prin plata ajutoarelor de somaj si reabilitarea industriei auto.

Economistii avertizeaza ca viitorul monedei europene depinde de instaurarea unui sistem fiscal centralizat.

Europa versus natiunile europene

Intr-o anumita directie, ne confruntam cu jocul acid disputat intre Germania si economiile falimentare din sudul Europei. Votantii germani stiu ca dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, economia nemteasca a fost cladita cu ajutorul a trei factori: moneda puternica, fiscalitatea prudenta si exporturile solide.

Daca grecii, italienii si alte popoare intra in incapacitate de plata a datoriilor, marii pierzatori vor fi Germania si Franta. Daca tarile afectate ar parasi Zona Euro, Europa s-ar confrunta cu un dezastru financiar.

Fara moneda euro, economia Germaniei, care reprezinta indubidabil un safe heaven, ar putea fi blocata, cu consecinte devastatoare pentru industria tarii. Pe de alta parte, viitorul sud-europenilor in afara Zonei Euro nu este deloc "roz": monedele lor s-ar "aplatiza", generand o crestere a inflatiei si a costului vietii, la fel de dureroase ca si austeritatea impotriva careia protesteaza in prezent.

"Chiar nu mai exista nicio persoana/instutitie credibila, care sa vorbeasca in numele bunastarii Europei?", se intreaba economistul Laurence Knight, de la BBC News. Inca de la inceputurile proiectului european, in anii '50, acesta a fost controlat si administrat de un club al guvernelor nationale. De multe ori, procesul politic s-a desfasurat in spatele usilor inchise, iar electoratul a fost "sedus" cu discursuri legate de interesele nationale. Asemenea comportamente sunt periculoase, mai ales in contextul unei crize economice.

Orice solutie trebuie sa fie aprobata si ratificata de 17 guverne, respectiv 17 parlamente, un proces extrem de lent. Si cu cat dureaza mai mult, cu atat riscurile devin mai mari si creste lipsa de incredere a europenilor in moneda euro. Economia Europei este subminata de interese diverse.

Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a incercat sa vorbeasca in numele tuturor tarilor de pe batranul continent. Oficialul de la Bruxelles considera ca insasi Comisia ar trebui sa se ocupe de rezolvarea problemelor financiare ale Europei.

Dar Barroso nu este un lider politic. Liderii tarilor europene il ignora si vizibilitatea sa poate fi considerata, in anumite directii, redusa. Daca Barroso ar fi fost un politician ales prin vot, ar fi putut ghida opinia publica europeana spre o solutie concreta, care sa echilibreze interesele natiunilor.

Din nefericire, europenii nu au primit destule informatii limpezi, care sa-i ajute sa inteleaga dimensiunile problemei din propria tara. In aceste conditii, cum ar putea sa se puna de acord cu faptul ca este nevoie de o integrare ecomomica si politica in Europa, daca vrem sa salvam moneda euro? Dilema politica sta la baza unui set intreg de probleme si pana acum nu a beneficiat de o solutie fiabila.