In oglinda: managementul educational versus managementul companiei

In oglinda: managementul educational versus managementul companiei managementeducatiereformascrisoare deschisaadrian curajcompanii

Defectele unui sistem trebuie identificate inainte de a merge mai departe printr-o noua reforma. Nu putem aplica tratamentul corect daca nu dam diagnosticul corect. Nu putem aplica ceea ce credem ca ar trebui sa functioneze, in teorie, fara sa avem habar despre cum se prezinta lucrurile in realitate. Fie ca vorbim de educatie, fie ca vorbim de domeniul afacerilor, un management exista intotdeauna. Insa simpla-i existenta prin definitie nu ii garanteaza si nu ii va garanta vreodata si eficienta.

Se discuta zilele acestea, din ce in ce mai aprins, despre o noua reforma a educatiei. In Observatorul Cultural, numarul 552, Ana Blandiana adreseaza ministrului Educatiei Nationale, Adrian Curaj, o scrisoare deschisa.

"Iar acum ne aflam in fata unei noi reforme. De data aceasta, radicala. Un moment pe care n-as fi in stare sa mi-l imaginez nici in cea mai pesimista dintre perspective, momentul in care problema Istoriei ca obiect de studiu in gimnaziu si liceu s-a rezolvat deifnitiv prin scoaterea ei din cartile de scoala. (...) ... de unde vin si incotro vor sa ne indrepte acesti cativa consultanti, se pare ca matematicieni, care propun stergerea de pe pagina manualelor a umanioarelor (pentru ca renuntarea la limba latina sau la gramatica limbii romane constituie tot un atentat la Istorie)? Ce ii indreptateste, ce ideal le permite sa stearga trecutul din mintea generatiilor viitoare, scotandu-si, in felul acesta, propriul popor din istorie? In traditia romaneasca, matematicienii erau mari intelectuali umanisti si chiar mari poeti (este destul sa ne gandim la Dan Barbilian, Traian Lalescu, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Solomon Marcus)", mentioneaza scriitoarea in publicatia amintita.

Organizatiile din toata lumea se confrunta azi cu probleme din ce in ce mai mari care apar din cauza unui sistem invechit de management. Cea mai mare constrangere impusa performantei la nivelul marilor companii nu este, asa cum am putea crede, strategia. Nu vorbim de managementul operational si nici de leadership, asa cum a explicat  consultantul in afaceri Gary Hamel pentru Industry Week. Cea mai mare limita o reprezinta modelul de management lasat mostenire prin care se acorda putere unui numar mic de oameni si se ia puterea celor mai multi.

Asa cum se intampla si la nivelul managementului organizational, in educatie incercam sa schimbam, din nou, forma, fara sa descoperim fondul care nu inseamna decat profesorii lasati din nou pe ultimul loc in ce priveste investitiile. Ori a investi in factorul uman, atat in companii, cat si in scoli, nu inseamna decat o atitudine corecta cu beneficii pe termen lung.

In schimb, neluand in seama sfatul lui Einstein, incercam sa obtinem rezultate diferite in timp ce aplicam, cu sfintenie, aceeasi tehnica. Sa schimbam forma fara succes nu va face decat sa ne duca in acelasi punct, intr-un punct zero, un punct mort.

Inovatia ramane in continuare la stadiul unei teorii, chiar daca ne place sa credem ca exista si in partea practica a lucrurilor. Se cauta, asadar, "solutii inovatoare", fie ca vorbim de companii, fie ca vorbim de scoli. Se cer acestor rezolvari unor oameni din afara, lasandu-i deoparte pe cei care inteleg cel mai bine sistemul si care, impreuna, l-ar putea reforma din interior.

Da, o reforma facuta temeinic inseamna un "training" pentru fiecare profesor in parte, alaturi de o investitie financiara de care nu se poate vorbi in prezent. Tot asa cum, in companii, o reorganizare nu va insemna doar schimbarea unui plan pe hartie fara a intelege cum functioneaza compania pana la cel mai mic detaliu. Un sistem nou aplicat pentru un motor a carui functionare nu o cunoastem nu poate duce la un rezultat bun. Avem, ca sustinere, atat de multe procente care arata o scadere dramatica a ratei celor care mai reusesc sa treaca examenele de final de ciclu gimnazial sau liceal.


Nu e un lucru atat de complicat sa inveti oamenii sa fie atenti la nevoile pe care clientii nu le exprima, sa inveti oamenii cum sa inteleaga mai bine cum functioneaza compania sau cum sa fie creativi in ce priveste imbunatatirea functionarii acesteia, sa ii inveti sa vada imediat schimbarile din jurul lor si sa inteleaga cum astfel de modificari pot fi folosite pentru a ajusta modelul de business. Acestea sunt din nou opiniile strategului amintit.


Cu siguranta, cel putin in teorie, nu ar trebui sa fie greu sa ii invatam pe profesori sa fie atenti la nevoile fiecarui copil din clasa in parte. Sa modifice actul didactic si sa ii mareasca valoarea. Sa schimbe modul de predare astfel incat sa nu se mai creeze abisuri de netrecut intre elev si materie, intre profesor si student. De la comunicare pana la predarea materiei, procesul de invatare continua sa se faca intr-un mod din care, la final de ciclu, elevul e cel care are cel mai mult de pierdut.

Cand vom ajunge, asadar, la acel moment in care sa luam, fiecare in parte, decizii de buna calitate, precum cele citate de Dan C. Mihailescu, in Idei cu zimti, dintr-un interviu acordat de Adrian Pintea in iulie 2002 publicatiei Formula As.

"Eu cred ca la ora asta natiunea romana doarme ingrijorator de profund, iar horcaitul acestui somn nu-mi suna deloc a bine. Stau uneori si ma-ntreb ce viseaza si m-apuca spaima. Caci stiti: sunt vise si sunt cosmaruri. [...] Eu sunt foarte atasat ideii solutiilor personale. Daca fiecare dintre noi va gasi cate o solutie de buna calitate, pana la urma vom reusi sa ajungem in punctul in care ne vom spala frumos pe fata, ne vom strange mainile si vom spune: Gata cu prostiile! Hai sa ne apucam de treaba! Trebuie sa crezi in ceva. In iubire, in Dumnezeu, in dreptate, in armonie. In opinia mea, o natiune care-si abandoneaza idealurile doar de dragul economiei de piata, mai ales salbatica si comica, asa cum e la noi, face o alegere nefericita".

Sa ajungem, asadar, la polul opus al acestei delasari generale de care ne facem responsabili. Sa intelegem ca o societate care nu functioneaza continua sa fie hranita de fiecare moment in care demonstram, prin actiunile noastre, ca nu ne pasa.