Europa: Cum poate fi rezolvata problema somajului?

Europa: Cum poate fi rezolvata problema somajului? generatieeuropasomajtinerieconomiesocietate

Recesiunea din Europa intra in al cincilea an, iar rata somajului nu da semne ca se va reintoarce la un nivel normal in viitorul apropiat. Va exista, prin urmare, o generatie pierduta? 
In tarile cu datorii, in special Grecia si Spania, rata somajului a atins cote maxime in ultimii doi ani. Unul din doi tineri este somer.

Spre deosebire, alte tari se descurca mai bine decat in recesiunile anterioare. De exemplu, rata somajului din Germania sau Olanda nu mai reprezinta o problema. Insa acestea sunt tari care au evitat o recesiune adanca, datorita unei situatii fiscale foarte bune.

In plus, programele de consolidare fiscala, desi sunt necesare, inrautatesc situatia somajului, este de parere Christopher Pissarides, castigator al premiului Nobel pentru economie in 2010, pentru cercetarile sale privind piata muncii si macroeconomia.

Masurile care trebuie sa combata somajul contravin insa, consolidarii fiscale, aceasta fiind o problema si economica, si sociala, spune Pissarides, intr-un comentariu pentru CNN Money.

Recesiunea si somajul distrug societatea, este de parere economistul. Tinerii someri se simt respinsi de societate si reactioneaza fie retragandu-se in sine, fie irosindu-si potentialul, fie actionand violent.

Prin urmare, cheltuielile pentru combatarea acestei probleme reprezinta o investitie pentru viitorul societatii.

Doua masuri care au ajutat Germania sa mentina o rata a somajului scazuta in randul tinerilor au fost mentinerea unceniciei si subventionarea infiintarii de locuri de munca, inclusiv subventii pentru tinerii antreprenori. "Lasati singuri, angajatorii nu vor crea destule locuri de munca in timpul unei recesiuni", precizeaza economistul.

Si angajatii si sindicatele ar trebui sa fie pregatite sa accepte reduceri salariale, de exemplu, pentru a face fata recesiunii. Alternativa este mult mai nefericita: greutatea recesiunii ar fi doar pe umerii celor putini care si-au pierdut locurile de munca. Astfel, in loc de a exista angajati care lucreaza suplimentar si sunt platiti pentru acest lucru, ar fi de preferat ca munca sa se imparta, la fel si salariul, conchide Pissarides.