Unde a gresit Ceausescu?

Unde a gresit Ceausescu? Se implinesc in curand 30 de ani de la Revolutie. Si realizez acum, dupa 30 de ani, ca acest eveniment ar fi putut foarte bine sa nu existe. Am avut Revolutie nu pentru ca batea vantul schimbarii prin Europa de Est, nu pentru ca asa au decis puternicii lumii, nu pentru ca autoritatile romane au incercat sa-l evacueze pe pastorul Laszlo Tokes, ci pur si simplu pentru ca Ceausescu a facut o greseala tampita: a continuat sa tortureze populatia prin conditii inumane de trai chiar si dupa ce a platit complet datoria externa a tarii, in aprilie 1989.
Timp de 7 ani, in perioada 1982-1989, romanii au indurat lipsuri crunte. Timp de 7 ani, principala lor preocupare cotidiana a fost sa faca rost de mancare (chiar si de banala paine), doar pentru ca Ceausescu hotarase sa achite in intregime datoria externa a tarii – cca 21 de miliarde $, cu tot cu dobanzi – vanzand peste granita, pe valuta, marfa cel mai usor vandabila: productia agricola a tarii, adica hrana.

Rezultatul? In acei ani, ca sa ai ce pune pe masa trebuia fie sa stai la niste cozi interminabile (daca aveai norocul sa te nimeresti pe langa o Alimentara cand se mai baga cate ceva), fie sa fii descurcaret si sa intri intr-un sistem complex de Pile-Cunostinte-Relatii (celebrul PCR), un fel de barter generalizat cu produse si servicii, cu conditia, desigur, sa ai ceva valoros de oferit.

A fost horror, dar lumea a rabdat, asa cum a rabdat si frigul din case, si penuria de marfuri elementare (gen hartie igienica), si statul pe intuneric in fiecare seara (se facea economie la orice), cu speranta insa ca, odata cu achitarea datoriei externe, chinul se va termina. Si ca Romania va reveni macar la nivelul de trai din anii ’60-’70, cand exista atat mancare, cat si un program decent la televizor.

Apoi, la 12 aprilie 1989, Ceausescu a tinut urmatorul discurs:

„Zilele de 12-14 aprilie marcheaza, se poate spune, o deplina independenta economica si politica a Romaniei! Pentru prima data in istoria sa indelungata, Romania nu mai are nicio datorie externa, nu mai plateste tribut nimanui si este cu adevarat independenta si economic, si politic!

La sfarsitul lunii martie am lichidat datoria externa a tarii, care in 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. In total, din 1975 pana in martie 1989 am platit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobanda reprezinta peste 7 miliarde de dolari. In prezent, tara noastra are de incasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.”

„In sfarsit!”, si-au spus romanii. „Gata, am scapat de lipsuri!” Doar ca - surpriza! – acest lucru nu s-a intamplat. Nu s-a schimbat absolut nimic. Acelasi frig in case, aceeasi alergatura zilnica dupa mancare, aceeasi penurie generalizata si totul pe fondul unui cult incredibil al personalitatii dictatorului: ziarele, radioul, televiziunea (cu cele doar cateva ore de emisie pe zi) musteau de omagii gretoase aduse „celui mai iubit fiu al poporului”.

Aici a gresit Ceausescu. Daca atunci, in aprilie 1989, ar fi inceput sa dea poporului paine si un pic de circ, Revolutia n-ar fi existat. Poporul ar fi fost multumit de aceasta imbunatatire a nivelului de trai si putin i-ar fi pasat ca in jurul Romaniei regimurile comuniste cad unul dupa altul. Poate chiar l-ar fi sprijinit pe dictator in eforturile lui de a asigura supravietuirea regimului.

Pe cand asa… Infometat, disperat si mai ales exasperat de lipsa oricarei perspective de mai bine, poporul roman a profitat imediat de prima sansa care i s-a oferit pentru a schimba ceva: evacuarea unui pastor timisorean din locuinta parohiala pe care o ocupa. Ca o paranteza, chiar isi inchipuie cineva ca o astfel de evacuare, altminteri perfect legala, ar fi putut duce, in mod normal, la o revolutie?

Naiba stie ce a fost in capul lui Ceausescu cand a decis sa nu schimbe nimic, desi achitase datoria externa a tarii. Cert e ca a gresit. Daca atunci, in aprilie 1989, ar fi inceput sa slabeasca putin surubul, n-am fi avut Revolutie.

Da, mai mult ca sigur, regimul comunist ar fi cazut in cele din urma, dar lucrurile ar fi evoluat mai „catifelat”, ca in Cehoslovacia, iar Ceausescu sigur ar fi murit de batranete, in patul lui. Si poate chiar ar fi ramas in istorie ca un personaj interesant, posibil ca un mare patriot, asa cum vor unii sa-l scoata acum. A ramas in schimb ca un dictator obsedat de propria persoana, complet rupt de realitatea din jur si, cel mai important, ca un criminal care a ordonat impuscarea propriului popor la Timisoara.

Sursa foto: www.youtube.com