O diferenta esentiala intre sectorul de stat si sectorul privat
Lucrez de 25 de ani in sistemul privat. Si in toti acesti 25 de ani, zi de zi, am simtit in jurul meu preocuparea permanenta pentru eficienta, pentru profitabilitate. O profitabilitate inteleasa nu in sensul „cat mai multi bani pentru actionariâ€, ci in sensul ei cel mai simplu, anume ca veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile, scopul fiind sa existe bani pentru plata salariilor si pentru investitii care sa-ti permita sa tii pasul cu piata.
Daca lucrati si dvs. in sistemul privat, stiti, desigur, ce greu este sa iesi pe plus cu aceasta scadere simpla – venituri minus cheltuieli – si asta luna de luna, pentru ca, evident, salariile trebuie platite luna de luna. Operatia aceasta aritmetica banala e super-stresanta, dat fiind ca rezultatul ei depinde de o multime de factori greu de controlat – capriciile clientilor, relatiile cu furnizorii, competenta propriilor angajati, modificarile legislative etc.
Iar cel mai important factor de stres este acela ca in sistemul privat e de la sine inteles un lucru:
greselile se platesc. Da, orice greseala, a angajatilor, a managerilor sau a directorului general, se traduce prin faptul ca firma pierde bani, firma fiind… toti. Toti din firma, de la cel mai mic la cel mai mare, pierd bani.
Pe scurt, in sectorul privat
greselile au consecinte.
La Stat insa greselile nu au consecinte. Sau, mai exact, au consecinte, dar nimeni nu e de vina pentru ele. Daca ceva merge prost, situatia e “rezolvata” printr-o simpla declaratie a unui oficial care isi asuma din vorbe raspunderea (ce naiba o fi insemnand sa-ti asumi raspunderea fara sa patesti absolut nimic?!) si lucrurile merg mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Si nicicodata nu se analizeaza pierderile financiare ale unei decizii gresite pentru ca pur si simplu aici nu exista ideea de “pierdere”. Cine ce sa piarda? Banii vin oricum si toti isi iau salariile, indiferent de ce au facut sau n-au facut. Un lucru de neimaginat in sectorul privat.
Este evident ca la Stat lucreaza oameni care n-au castigat in viata lor 1 leu pe cont propriu. Oameni care nu s-au lovit de stresul din sectorul privat, oameni care nu stiu ca greselile, lipsa de performanta si incompetenta au consecinte.
Si cel mai frustrant este sa vezi cum astfel de oameni, ajunsi mari politicieni, cresc din pix salariile bugetarilor si pensiile, fara nicio legatura cu performanta, ba chiar adesea impotriva ei, si apoi – culmea! – se mai si lauda cu acest lucru. Noroc ca electoratul, per ansamblu, nu este la fel de limitat ca electoratul
lor. Si asta s-a vazut clar la alegerile desfasurate in 2019.
Sursa foto: www.pexels.com