Mai are lumea nevoie de NATO?

Mai are lumea nevoie de NATO? Pare ciudat, dar intrebarea aceasta chiar a circulat printre expertii in securitate mondiala in urma cu doar 11-12 ani, cand nu se intrezarea nicio amenintare la adresa tarilor Europei, iar Rusia era privita mai degraba ca un partener de afaceri, nu ca un potential agresor care, una-doua, ameninta Occidentul cu bomba atomica. Contextul de atunci era altul, unul in care preocuparile organizatiei nu prea mai aveau treaba cu securitatea tarilor-membre (doar nu era niciun pericol!), ci mai mult cu gasirea unor modalitati ingenioase de a cheltui imensul buget pe care il avea la dispozitie.

Sa ne amintim mai exact care era contextul de acum 12 ani, zugravit foarte bine de un articol de la vremea aceea din revista Foreign Policy:

“Misiunea NATO a devenit neclara odata cu incheierea Razboiului Rece. Ce ar mai trebui sa faca acum aceasta organizatie, dat fiind ca Pactul de la Varsovia, alianta militara a fostelor tari comuniste, nu mai exista din 1991?

NATO nu mai este in mod clar o structura indispensabila si asta se vede cel mai bine daca punem problema in felul urmator: presupunand ca NATO nu ar exista, infiintarea unei astfel de organizatii ar fi astazi necesara?

Raspunsul e nu. NATO traieste doar in baza trecutului ei. De la un bloc omogen de 16 state, cum era pe timpul amenintarii sovietice, ea a ajuns acum doar un grup pestrit de 28 de state, fiecare cu propriile lui conceptii despre ce inseamna securitatea – un grup care cauta permanent noi amenintari pentru a-si justifica existenta si, implicit, cheltuielile.

Cheltuieli care, apropo, nu se duc doar spre cercetare, inovatie si productie in domeniul militar, ci si spre sustinerea uriasului personal care tine Alianta in functiune, incluzand insa in aceasta “functiune” tot felul de activitati care nu au nicio legatura cu securitatea mondiala. Astfel, in cadrul structurii NATO intalnim departamente cam bizare, prin care se scurg insa sume masive. De exemplu:

1. Grupul pentru Afaceri Academice. Organizeaza conferinte si seminarii la care participa oameni de stiinta, scopul fiind acela de a “populariza punctele de vedere ale NATO” asupra a diverse chestiuni (nu foarte importante, desigur). Cu alte cuvinte, un simplu serviciu de PR, dar cu pretentii academice.

2. Comitetul de Stiinta in Slujba Pacii si Securitatii. Pune in practica – si aici citam din statut – “misiunea NATO de a face legatura intre stiinta si societate”. Concret, acorda fonduri pentru niste cercetari mai soft, legate de aplicatii civile ale stiintei, cum ar fi in domeniul protectiei mediului.

3. Centrul de Cercetari Subacvatice. Studiaza efectele pe care le au sonarele submarinelor asupra mamiferelor marine si cauta solutii pentru atenuarea acestor efecte (!).

4. Biblioteca NATO. Contine peste 18.000 de carti, ofera abonamente la 155 de ziare si reviste si organizeaza anual un concurs de eseuri cu un premiu de 6.800 $.

5. Scoala NATO din Oberammergau, Germania. Aici particpantii se pot relaxa dupa cursuri la un centru de recreere (cu schi, snowboarding, masaj si tot tacamul) conceput special pentru ei. Cu fonduri NATO, desigur.   

6. Public Diplomacy Division. Este vorba de un centru multimedia, cu doua televiziuni si 10 posturi de radio, care genereaza un torent de programe, comunicate de presa, prezentari audio-video, toate avand in prim-plan NATO. Centrul se ocupa si de un canal online de televiziune care prezinta diverse filmulete (cum e la bordul unui submarin sau intr-o masina de patrulare in Afganistan) si care difuzeaza cu promptitudine orice declaratie, discurs sau conferinta de presa ale secretarului general Anders Fogh Rasmussen.

Am dat doar cateva exemple, dar pe langa structurile de mai sus, in cadrul NATO mai functioneaza in acest moment si cca 200 de comitete si grupuri de lucru, cate unul pentru fiecare problema cu care se confrunta organizatia. Pana de curand numarul lor era de peste 400, dar s-a initiat un proces de eliminare care, odata incheiat, se spera ca va lasa in viata doar 85 dintre ele.

Totodata va fi analizata si structura civila si militara a organizatiei, supra-incarcata, care nu are nicio justificare practica, ci doar ofera locuri de munca bine platite unor privilegiati. Concret, e vorba de 6.000 de oameni.”

----

Dupa cum se observa foarte clar din acest articol, desfiintarea NATO n-ar fi parut deloc o decizie ilogica acum 12 ani. Rusia nu anexase inca Crimeea, iar China, Iranul, Coreea de Nord nu prinsesera inca suficient curaj si forta ca sa-si exprime pretentiile privind o noua ordine mondiala. Totul era zen. O atmosfera de vigilenta adormita, in care niciun european nu mai credea ca razboiul ar putea reveni vreodata pe continent. Cine cu cine sa se razboiasca? Doar toti eram prieteni.  

Cat de gresita a fost aceasta atitudine vedem cu claritate astazi, cand ne inchinam cu doua maini ca NATO nu s-a desfiintat, ca exista in continuare si ne protejeaza. Ce ne faceam intr-o Europa lipsita de NATO, daca Rusia, neatacata de nimeni, decidea sa se “apere” impotriva “nazistilor” de la Bucuresti, Tallinn sau Varsovia?

Sursa foto: www.pexels.com