Cum gestioneaza administratia Trump o scurgere periculoasa de informatii militare secrete

Cum gestioneaza administratia Trump o scurgere periculoasa de informatii militare secrete Faptele, pe scurt: pe 15 martie, armata SUA a bombardat tinte din Yemen ale gruparii teroriste Houthi, ca raspuns la atacurile acesteia asupra navelor comerciale americane din Marea Rosie. Partea ciudata este ca un civil, anume redactorul sef al publicatiei The Atlantic, Jeffrey Goldberg, a stiut de bombardament cu doua ore inainte (!) si asta deoarece fusese inclus accidental intr-un grup privat de discutii pe aplicatia Signal intre greii administratiei Trump.

E ceva sa te afli intr-un grup de chat din care mai fac parte vicepresedintele JD Vance, secretarul apararii Pete Hegseth, secretarul de stat Marco Rubio, consilierul pe probleme de securitate nationala Michael Waltz si alte nume importante de la Casa Alba.

Este ceea ce i s-a intamplat jurnalistului Jeffrey Goldberg de la The Atlantic, care a avut surpriza sa vada ca pe ecranul telefonului ii apar mesaje schimbate intre personajele de mai sus, surpriza fiind cu atat mai mare cu cat aceste mesaje contineau date despre o operatiune militara ce urma sa aiba loc in foarte scurt timp si care, evident, avea un caracter secret.  

Goldberg a procedat in mod corect: a semnalat intr-un articol ca este “beneficiarul” unor informatii militare secrete, dar, constient de faptul ca divulgarea lor ar putea pune in pericol viata soldatilor americani, s-a limitat la a descrie la modul general natura acestor informatii, fara detalii exacte.

Dar cum a procedat administratia Trump, odata ce i-a fost semnalata aceasta scurgere de informatii secrete? A cautat vinovatul? L-a pedepsit exemplar? Nici vorba.

Reactia oficialilor de la Casa Alba a fost pe doua fronturi. In primul rand, Michael Waltz, cel care l-a inclus pe Goldberg in grupul de chat, a declarat ca nu-l cunoaste pe acesta, dupa care l-a insultat (!), numindu-l “ratat” si “scursura de jos a jurnalistilor”, ca si cum Goldberg ar fi avut vreo vina ca ajuns in grupul respectiv (?!?).

Apoi, Waltz, Hegseth, Ratcliffe (directorul CIA), ba chiar si Donald Trump insusi au incercat sa minimizeze pericolul scurgerii de informatii, spunand ca acestea nu erau secrete. Toti au afirmat limpede acest lucru, desi chiar si pentru un amator era evident ca un mesaj care contine ora exacta la care urmeaza sa aiba loc un bombardament este aur curat pentru adversar, acesta avand timp sa ia masuri defensive si sa riposteze eficient (cauzand pierderi de vieti omenesti).

Partea proasta pentru oficialii americani a fost ca aceste afirmatii, cum ca informatiile nu erau secrete, s-au intors impotriva lor, deoarece  Jeffrey Goldberg a facut lucrul cel mai logic: din moment ce informatiile nu erau secrete, el a cerut permisiunea sa le publice, astfel incat toata lumea sa vada exact despre ce e vorba. Iar raspunsul primit de la biroul de presa al Casei Albe a fost urmatorul:

“Asa cum am declarat in mod repetat, informatiile transmise in grupul de chat nu erau secrete. Totusi, asta nu inseamna ca incurajam publicarea conversatiei. Aceasta a fost o deliberare interna si privata intre oficiali de rang inalt, in cadrul careia s-au discutat informatii sensibile. Din acest motiv, ne opunem publicarii ei.”

Asadar, informatii nesecrete, dar sensibile. Un balet lingvistic cu diversi termeni, dar care nu rezolva practic nimic, pentru ca nu spune cum a fost totusi posibil ca o conversatie, fie si una nesemnificativa, intre greii administratiei americane sa ajunga in spatiul public.

Oricum ar da-o la intors cei implicati, situatia este extrem de grava, in ciuda eforturilor lor de a-i minimiza importanta. Si ca sa realizam mai bine acest lucru e suficient sa ne intrebam: ce ar fi fost daca in loc de o operatiune militara in Yemen s-ar fi discutat chestiuni cu adevarat secrete, cum ar fi date despre arsenalul nuclear al SUA, echipamente militare de ultima generatie sau intentiile reale ale lui Donald Trump & Co in politica internationala?

Sursa foto: The Atlantic