Ce sunt metalele rare? De ce le vor atat de mult americanii?
Metalele rare sunt cele 17 elemente din tabelul periodic al lui Mendeleev, cu nume ciudate, pe care nu prea le-ati intalnit pe la orele de chimie din scoala si nici ulterior, in viata de zi cu zi: neodymium, scandium, yttrium, lanthanum, cerium, europium, lutetium, erbium, praseodymium etc. Nu sunt niste metale-vedete, precum aurul sau argintul, dar sunt mai importante decat acestea, deoarece joaca un rol esential in functionarea economiei mondiale actuale. Practic, fiecare echipament, aparat, dispozitiv cu care intrati in contact contine metale rare.
Importanta metalelor rare provine din faptul ca, in combinatie cu alte elemente, ele ofera niste caracteristici tehnice pe care niciun alt material nu le ofera. Neodymium, de exemplu, sta la baza celui mai puternic magnet permanent cunoscut pana acum, cu o gama extrem de larga de aplicatii:
• computere si echipamente de birou (hard disk-uri, motoare pentru copiatoare si imprimante);
• echipamente optice, medicale, militare;
• motoare electrice (pentru masini hibrid, de exemplu);
• generatoare (aparate de zbor, turbine de vant etc.).
Oxidul de yttrium este utilizat pentru fabricarea tijelor de control in reactoarele nucleare, ceriumul pentru componente in industria aerospatiala, sticla lanthanum este folosita pe scara larga pentru diverse lentile si fibre optice, gadolinumul e intalnit in echipamentele laser etc.
Lista de aplicatii e foarte lunga si include utilizari nu numai in industria high-tech, ci si in domenii traditionale, cum ar fi metalurgia (cu ajutorul metalelor rare se obtin oteluri de inalta rezistenta) sau agricultura (pentru productia de ingrasaminte).
Metalele rare constituie, asadar, o resursa extrem de valoroasa si care, atentie, in ciuda numelui, se gaseste din abundenta in scoarta terestra. Numele de „metale rare” deruteaza. Ceriumul, de exemplu, este al 25-lea cel mai abundent element chimic de pe Pamant, mai abundent decat cuprul, si chiar si metalele rare aflate in coada listei (din punct de vedere cantitativ), thulium si lutetium, sunt de 200 de ori mai intalnite in natura decat aurul.
Problema e ca aceste metale rare se gasesc doar in combinatii cu alte elemente chimice, iar obtinerea unor cantitati cu puritatea necesara pentru a putea fi utilizate implica prelucrarea unor cantitati imense de minereu si utilizarea unor tehnologii costisitoare de rafinare care, pe deasupra, produc si deseuri foarte toxice.
Pana de curand, doar China s-a incumetat sa exploateze serios aceasta resursa, fiind avantajata de doua atuuri pe care alte tari nu le aveau: o mana de lucru ieftina si o legislatie de mediu foarte permisiva.
Aceasta tara a intuit exact, inca din anii '60, ca metalele rare vor deveni “petrolul viitorului” si, ca urmare, a gandit si a aplicat o politica pe termen foarte lung in domeniu, concentrata in primul rand pe extragerea acestei resurse, astfel ca in momentul de fata este principalul furnizor la nivel mondial.
E o situatie care, evident, nu convine SUA, care este pusa in postura de importator aflat la cheremul Chinei, aceasta putand oricand sa diminueze cantitatea de metale rare pe care s-o ofere altor tari si sa creeze astfel probleme majore. Japonia a trecut deja printr-o asemenea experienta in 2010, cand China a blocat exporturile de metale rare, pe fondul unei dispute teritoriale.
Iar SUA nu este deloc ferita de un scenariu similar. Iata de ce americanii cauta orice oportunitati de a-si reduce dependenta de China si, in acest context, exploatarea resurselor Ucrainei ii intereseaza maxim. Ei sunt perfect constienti ca metalele rare au devenit o adevarata arma, o arma micuta, dar cu care poti sa controlezi lanturi intregi de productie si, implicit, sa afectezi economiile adversarilor tai politici.
Din acest motiv si-au si incordat muschii recent, prin vocea lui Donald Trump, cu declaratii privind anexarea Groenlandei. Groenlanda gazduieste in acest moment cel mai mare depozit neexploatat de metale rare.
Sursa foto: Reuters