Ce se intampla cand institutiile statului ajung pe mainile hotilor?
coruptieafrica subsaharianainstitutiile statului
Sunt o multime de tari in lume, in special in Africa sub-sahariana, Asia si America Latina, care par incapabile sa profite de potentialul lor, condamnandu-si cetatenii la o viata in saracie. In aceste tari, initiativele de a schimba ceva sunt inabusite in fata, inovatiile sunt descurajate, iar oamenii talentati, care ar putea face ceva, sunt privati de oportunitati. Si tragic este ca aceste lucruri se intampla intentionat, sub controlul institutiilor statului care sunt acolo doar pentru beneficiul celor aflati la putere.
Cand persoane rau-intentionate controleaza o economie, se folosesc desigur de puterea lor pentru a crea monopoluri si a bloca accesul liber la exploatarea oportunitatilor. Exact asa a functionat Egiptul in cele trei decenii sub Hosni Mubarak. Guvernul si armata au detinut arii intinse din economie – 40%, dupa unele estimari – si chiar si atunci cand au privatizat anumite obiective, le-au privatizat fix in mainile prietenilor lui Mubarak si ai fiului sau, Gamal.
Oameni de afaceri apropiati regimului, precum Ahmed Ezz (fier si otel), familia Sawiris (multimedia, bauturi si telecomunicatii) si Mohamed Nosseir (bauturi si telecomunicatii) au primit atat protectie din partea statului, cat si contracte guvernamentale si imprumuturi bancare mari pentru care nu au fost nevoiti sa prezinte garantii. Controlul lor asupra economiei le-a adus profituri fabuloase, dar totodata a blocat, pentru marea masa a egiptenilor, oportunitatile de a iesi din saracie.
Am dat exemplul Egiptului pentru ca este unul recent, dar adevarul este ca acest scenariu este frecvent intalnit in istorie. Si, dupa cum stim, istoria are prostul obicei sa se repete.
Dar sa nu se inteleaga cumva de aici ca statul, in sine, ar fi un lucru rau. Statul e un lucru bun si ca sa ne convingem de acest lucru e suficient sa privim spre Somalia – o tara aflata in haos, care nu a cunoscut niciodata organizarea statala. E-adevarat, exista un guvern, recunoscut international, dar care exercita o influenta doar in capitala si poate nici macar acolo.
Cum spuneam, societatea de aici nu a cunoscut niciodata organizarea statala, ci a fost structurata pe clanuri in care deciziile erau luate prin consens de barbatii adulti. Doar ca niciun clan nu a fost capabil sa se impuna sau sa creeze un set de legi recunoscute la nivel national. Nu au existat, prin urmare, functii politice, administratori, taxe, bugete guvernamentale, politie, avocati - cu alte cuvinte nu au existat autoritati.
Situatia a continuat in perioada coloniala a Somaliei, cand britanicii n-au fost in stare sa colecteze nici macar censul, principiul fiscal de baza pentru coloniile lor africane. Iar de la obtinerea independentei din 1960, toate incercarile de a crea un stat centralizat eficient (inclusiv in perioada dictaturii lui Mohamed Siad Barre) au esuat.
Fara un stat centralizat nu poate exista lege si ordine, fara lege si ordine nu poate exista o economie viabila, iar fara o economie viabila o tara este condamnata la esec. Totul e ca acest stat centralizat sa functioneze in interesul cetatenilor si sa nu devina o adevarata arma in mana unui grup lacom, aflat la putere.
Citeste si:
Facebook vrea sa faca si mai multi bani: WhatsApp va incepe sa afiseze reclame la sectiunea Status