Ce impiedica Uniunea Europeana sa functioneze intr-adevar ca o uniune?
uniunea europeanademocratiestat de dreptinvestitiiue
Timp de aproape 70 de ani, Uniunea Europeana le-a garantat cetatenilor sai pacea, democratia, prosperitatea economica, respectul fata de grupurile minoritare si o bunastare sociala fara egal in lume. Dar, de ceva timp, aceasta structura se confrunta cu tendinte autoritariste din partea unor tari ca Ungaria, Polonia si chiar Romania, tendinte pe care pare incapabila sa le contracareze. Ce anume impiedica Uniunea Europeana sa functioneze intr-adevar ca o uniune?
Cand s-a propus, in 1946, infiintarea unei structuri unice europene, fondatorii n-au avut in plan doar perspectiva integrarii economice. Aceasta integrare era doar un mijloc pentru atingerea scopului unei Europe unite la nivel politic, in care riscul unor noi conflicte de amploare sa fie practic inexistent. Iar cooperarea economica parea o modalitate (destul de subtila) de a obtine lucrul acesta.
Scopul a fost, asadar, inca de la inceput, uniunea politica, asta insemnand construirea treptata a unei structuri de conducere centralizata. Astfel, plecand de la ideea ca “natiunea” si “autodeterminarea nationala” au fost cauzele principale ale razboaielor care au ruinat Europa, proiectul de integrare europeana a fost conceput ca o evolutie treptata spre o asemenea structura. Si fiecare crestere a puterii centrale trebuia sa fie insotita de o scadere a puterilor nationale.
Doar ca aceasta directie nu a convenit cetateanului obisnuit si lucrul acesta s-a vazut de fiecare data cand i s-a dat sansa sa voteze. Ca urmare, totul a fost gandit din mers astfel incat el sa nu mai aiba posibilitatea sa voteze.
S-a ajuns astfel la controlul impus de sus, la dictatura unor birocrati, la anularea legilor adoptate de parlamentele alese, la tratate constitutionale incheiate fara niciun fel de consultare a poporului si la o moneda unica impusa oarecum fortat, fara sa existe nicio prevedere clara despre cine trebuie sa poarte povara datoriilor asociate cu ea.
Mult timp, mersul acesta spre centralizare a functionat. Dar acum, cand contextul international a devenit destul de sensibil, aceasta abordare elitista, care nu implica cetatenii in procesele decizionale, isi arata limitele. Si si le arata intr-o asemenea masura incat multi atribuie actuala situatie tensionata din Europa unui exces al integrarii europene, nu instrumentelor limitate ale institutiilor Uniunii Europene.
Iar pe fondul ascensiunii miscarilor extremiste care se opun Uniunii (vezi si Brexit), riscul subrezirii blocului comunitar pare foarte concret.
Ne aflam, deci, intr-un moment crucial. Si asta deoarece, presupunand ca Uniunea Europeana ar disparea, niciun stat european nu ar fi capabil sa conteze de unul singur pe scena globala, nici macar Germania. Prin urmare Uniunea Europeana ramane singura optiune viabila, cu observatia ca, totusi, ea nu poate fi consolidata impotriva vointei cetatenilor ei sau pe furis, intr-un mod lipsit de transparenta.
Ce solutie exista atunci? Solutia, spun unii analisti, ar putea fi transformarea UE intr-o structura care sa aiba legitimitate democratica (nu ca acum), prin cateva masuri relativ simple, de genul:
• alegerea in mod direct a presedintelui UE, prin sufragiu universal;
• luarea deciziilor la nivel european cu dubla majoritate simpla: 51% din cele 28 de state membre, prin votul ministrilor, si 51% din populatie, prin votul reprezentantilor din Parlamentul European;
• instituirea referendumurilor la nivel european.
Cetatenii ar simti atunci ca ei sunt cei care detin controlul si acesta ar fi primul pas spre o uniune politica reala a continentului.
Citeste si:
Soferii care lucreaza pentru aplicatiile de ridesharing, obligati sa dea bonuri fiscale
Sursa foto: www.pexels.com