Ar putea deveni Luna teritoriu chinez?

Ar putea deveni Luna teritoriu chinez? La inceputul lunii ianuarie, China a reusit plasarea unei sonde robotice pe fata intunecata a Lunii, dovedind ca n-a renuntat la planul anuntat in urma cu 8 ani, acela de a trimite un om pe satelitul natural al Pamantului pana in 2020. Ce consecinte ar avea o reusita in acest sens? Si ce planuri are pana la urma China cu Luna?
In 2011, Agentia Spatiala Chineza a sugerat public ca este nevoie de crearea unei baze pe Luna, asemanatoare celor existente la Polul Nord si Polul Sud. O declaratie interesanta, in baza careia s-ar putea specula foarte usor ca aceasta tara este preocupata serios sa-si exercite o anumita suveranitate teritoriala extraterestra. O suveranitate care sa includa, eventual, si declararea unei parti din suprafata Lunii drept teritoriu chinez.

Nu zambiti, ideea nu e chiar asa de trasnita precum pare, scrie revista Foreign Policy. Si nu e nici macar o idee noua. Astfel, in timpul Razboiului Rece, posibilitatea ca unele tari sa revendice teritorii pe Luna sau pe alte planete a fost considerata suficient de realista pentru ca sa fie elaborat si semnat Tratatul asupra Spatiului Cosmic, din 1967, care sa interzica asemenea actiuni.

Este clar insa ca, daca va dori sa acapareze ceva teren pe Luna, China nu se va impiedica de o simpla bucata de hartie. De altfel articolul 70 al Conventiei de la Viena din 1969 despre functionarea tratatelor chiar ii permite sa se retraga din acest tratat, cu o notificare prealabila de 1 an, urmand sa fie apoi eliberata de orice obligatie de a respecta in continuare prevederile acestuia.

Ca urmare, nimic n-o va impiedica, in principiu, sa aiba planuri proprii cu Luna si sa actioneze pentru a le duce la indeplinire. Iar asta va insemna crearea unui nou spatiu de competitie in afara Pamantului, care va schimba politica marilor puteri la fel de dramatic precum a facut-o lansarea satelitului Sputnik in 1957. Ar putea incepe, in consecinta, o perioada de colonialism cum n-am mai vazut din secolul XIX, multe alte tari simtindu-se incurajate sa anexeze propriul lor teritoriu extraterestru.   

Partea proasta e ca...

...daca analizam la rece interesele Chinei si dreptul international relevant in materie, “scenariul selenar” chinezesc pare nu doar plauzibil, ci chiar inteligent. China este ceea ce specialistii in relatii internationale numesc “o forta revizionista”, care cauta sa-si stabileasca o pozitie de putere relativa pe plan global, iar afirmarea suveranitatii teritoriale pe Luna ar fi o manifestare impresionanta a acestei puteri si ar aduce totodata un imens prestigiu.

Desigur, doar prestigiul nu este o motivatie suficienta pentru ca Beijing-ul sa riste expunerea la furtuna inevitabila a criticilor internationale. Mai intervine insa si accesul la resursele naturale ale Lunii, cum ar fi metalele rare din grupa lantanidelor asupra carora China aproape ca detine monopol pe Pamant, dar pe care nu poate sa le exploateze eficient la ea acasa, din ratiuni de mediu.

Si mai ales nu trebuie neglijat nici faptul ca o baza permanenta a Chinei pe Luna ar putea sa devina foarte valoroasa si din punct de vedere militar, in eventualitatea unui conflict cu alte puteri mondiale. Nu este deloc o suspiciune nerezonabila, daca ne gandim ca rivalii regionali India si Japonia planuiesc si ei misiuni lunare ambitioase.

Dar ar fi legala o revendicare a Lunii de catre chinezi? In momentul de fata nu, doar ca legea poate fi manipulata destul de usor. Mare parte a dreptului international pe tema suveranitatii se reduce la autodeterminare, adica la dorinta locuitorilor, ca urmare o baza lunara chineza permanenta ar rezolva problema.

Sa nu uitam ca in secolele XIX si XX Marea Britanie si SUA au incercat sa revendice suveranitatea teritoriala asupra mai multor insule mici, nelocuite, din Pacific, prin organizarea unor ritualuri formale, ca ceremonii de ridicare a steagului, dar pana la urma ceea ce a contat a fost existenta (sau lipsa) colonistilor. O duzina de colonisti chinezi pe Luna, care sa se schimbe prin rotatie, ar constitui asadar un argument solid.

Poate ca toata povestea de mai sus suna ca o aberatie...

...demna de science-fiction. Privind in sus intr-o noapte senina, Luna pare extrem de indepartata si de ostila. Dar amintiti-va ca la fel pareau si Alaska si Australia atunci cand Rusia si Marea Britanie le-au revendicat in secolele XVIII si XIX. Ambele aratau ca niste zone interzise si fara valoare, iar astazi sunt adevarate motoare economice.

Asa ca haideti sa nu mai privim o colonie chineza pe Luna ca pe o pura fantezie. Altfel, nepotii nostri s-ar putea sa se uite peste cateva zeci de ani la cerul noptii, sa vada rasarind, la figurat, o Luna rosie si sa ne intrebe iritati: “Voi ce-ati pazit?”

Sursa foto: www.pexels.com