1 decembrie, ziua in care ne amintim ca suntem patrioti

1 decembrie, ziua in care ne amintim ca suntem patrioti ziua nationala1 decembrie

Nu mai poti sa deschizi bine aplicatiile de socializare astazi, nici sa accesezi vreun site de stiri sau sa pornesti televizorul, fara sa iti invadeze campul vizual imagini cu drapelul, versuri din poezii patriotice sau discursuri lacrimogene despre Marea Unire si despre cat de mult ne iubim tara, cat de minunata si mandra in toate cele este ea.
Ziua de 1 decembrie trezeste in romani un substrat psiho existential de patriotism ... discutabil. Romania este acoperita de un strat gros de discursuri si fotografii care poleiesc in roz existenta mioritica. Fenomenul dureaza in jur de 24 de ore si este vizibil cam o data pe an. In restul celor 364-365 de zile cate incap intr-un an, romanul, de la mic la mare, are grija sa ocarasca tara asta in fel si chip.

Pe buna dreptate sau nu, nici nu mai conteaza. 

Conteaza doar faptul ca acest val de superficialitate dus la extrem ne caracterizeaza.

Noi suntem aceia care nu mergem la vot, dar de 1 decembrie ne fotografiem in costum national si mergem la parada. Noi suntem aceia care spunem ca nu ne intereseaza ce se intampla cu clasa politica si refuzam sa ne implicam, dar, de 1 decembrie, scriem ode patriotice sau le dam "share" pe retelele de socializare. 

Unii dintre noi anul acesta au anuntat deja ca ''stau acasa'' pe 6 decembrie. ''Ca si politicienii ne-au pus sa stam in case, le aratam noi lor''. Problema e ca nu prea le aratam nimic asa, nu e ca si cum daca 99% dintre romani stau in casa, politicienii invata vreo lectie. Vor invata doar ca pot fi alesi si cu 1% din voturi. Inca o dovada din partea romanilor de patriotism curat, nu altceva.

Noi suntem aceia care plecam peste hotare si, prin actiunile noastre, francezii, olandezii, nemtii, ne indentifica prin acel semn grotesc de aplecare si intindere a mainii, asteptand cativa banuti. Noi suntem aceia care am adoptat acea sintagma sugestiva incarcata de conotatie negativa, "Traim in Romania".

Noi suntem aceia care nu stim in fapt, ce s-a intamplat pe 1 decembrie, care asteptam ca presedintele trebuie sa ne construiasca autostrazi si care habar nu avem de "o boaba" de Constitutie. Noi suntem aceia care ne bucuram de raul celuilalt, ca ii moare lui capra si ca a noastra inca o mai duce asa, in agonie, vreo doua-trei zile.

Noi suntem aceia care ne-am impartit in mii de tabere, unii contra celorlalti si ne razboim pe teme care sunt prea mari pentru noi, de cate ori avem ocazia. Noi suntem aceia care dezaprobam construirea de Biserici, uitand ca voievozii nostri ridicau Manastiri la fiecare victorie, la fiecare petec de pamant romanesc recastigat sau aparat cu pretul vietii.

Noi suntem aceia care traim in Romania, tara din care zeci de mii de tineri pleaca anual pentru ca aici nu au sansele de peste hotare, noi suntem aceia care impartim mancarea din spitale cu gandacii, noi suntem aceia care, in mare parte, inca avem toaleta in curte. Noi suntem aceia care nu ne ridicam de pe scaune, nu ne dam jos caciulile, nu punem mana la piept cand auzim imnul national.

Noi suntem aceia care le permitem altora sa ne trateze cu superioritate, doar pentru ca ei sunt mai bogati. Noi suntem aceia care luam in ras portul national, muzica traditionala si, in afara de cateva repere postdecembriste, istoria nu ne prea intereseaza.

Noi suntem aceia care votam la conducerea tarii politicieni care nu isi iubesc patria si tot noi suntem aceia care ii tinem acolo, mandate peste mandate, dupa ce ne dovedesc cu varf si indesat ca parca au declarat razboi Romaniei. Si apropo de razboi, tot noi suntem aceia care ne bucuram ca s-a desfiintat stagiul militar obligatoriu, din prea multa dragoste si disponibilitate de a apara aceasta tara in ale carei culori de pe tricolor ne pictam astazi pe fata.

Noi suntem cei care, in vremuri de restriste ca cele pe care le traversam in contextul pandemiei de coronavirus, ne dezbinam si alegem sa ne intoarcem unii impotriva celorlalti, erijandu-ne fiecare in cunoscatorii adevaraului absolut. Noi, astazi, in vremuri atat de tulburi cum nu s-au mai intramplat in ultimul secol, nu dam dovada de niciuns strop de compasiune pentru conationalii nostri care se zbat intre viata si moarte in sectiile ATI, si nici nu punem vreun pret pe munca acelora care se lupta de luni de zile sa mentina in viata un sistem medical aproape de colaps. Noi alegem astazi sa ne urmarim propriile interese, sa ne fie noua bine, fara sa ne gandim o clipa ca incalcarea unor simple norme sanitare poate aduce unui apropiat de-al nostru o ''condamnare la moarte'', sau, cel putin, la suferinta.

Si, tot noi, brusc, pe 1 decembrie, ne trezim coplesiti de un sentiment de patriotism temporar, dar inexplicabil chiar si asa. Si nu inexplicabil prin lipsa de motive de a fi patriot, ci tocmai prin faptul ca am dezvoltat o cultura antinationalista absurda, iar normalitatea zilei de 1 decembrie este dusa in derizoriu tocmai de comportamentele noastre de peste an.

Parafrazand ceea ce ar spune spune un "clasic" in viata, pai suntem patrioti sau nu mai suntem?

Citeste si: Ce-ti doresc eu tine, draga Romanie