Ziua Romanilor de Pretutindeni: In afara granitelor tarii e o mica Romanie: Aproape 6 milioane de romani sunt in Diaspora, si cel putin tot atatea povesti triste de viata
diasporaziua romanilor de pretutindeni
Astazi, Romania celebreaza Ziua Romanilor de Pretutindeni. Dincolo de festivism, cifrele ne arata ca aceasta natiune se pierde in multime, prelingandu-se printre granitele care pentru prea putini dintre noi mai au vreo valoare istorica, spirituala si nationala. Poate ca, macar astazi, ar trebui sa constientizam ca traim un fenomen de dezintegrare sociala, nationala, un moment pe care posteritatea il va asocia neputinei si, poate, lasitatii noastre de a actiona si de a-i sanctiona pe cei care scufunda in saracie o tara atat de bogata.
Potrivit celor mai recente date statistice, numarul romanilor stabiliti in afara depaseste 9,7 milioane. Dintre acestia, 5,6 milioane sunt in Diaspora, sunt romanii nostri, care au plecat peste hotare in cautarea unui trai mai bun si care, periodic, trimit bani in tara pentru familiile ramase acasa, bani ce reprezinta o contributie insemnata la bugetul national.
Datele Bancii Mondiale arata ca valoarea sumelor trimise in Romania, in 2019, a fost de 7,2 miliarde de dolari, reprezentand
3% din PIB al tarii noastre.
Invariabil, diasporenii nostri contribuie la dezvoltarea economiei interne. Insa, prin insasi lipsa lor de acasa, societatea e macinata pe mai multe planuri.
Pe de-o parte, in cadrul familiei se produce o ruptura de membrul care pleaca, adesea copiii sunt lasati in grija rudelor indepartate, aspect ce poate favoriza alte fenomene nedorite, precum abandonul scolar, infractionalitatea juvenila, dar pot da nastere si la traume emotionale care ii vor urmari pe cei mici pe tot parcursul vietii.
Pe de alta parte, societatea, in ansamblul ei, sufera din cauza faptului ca milioane de romani aleg sa plece din tara. Vorbim, de exemplu, de afectarea pietei muncii, firmele se confrunta cu deficit de personal. Avem domenii in care ne lipsesc profesionisti, pe fondul "exodului de creiere". Avem, de asemenea, un sistem al pensiilor despre care se preconizeaza ca, sub actuala forma, va intra in imposibilitate de plata, pentru ca avem putini salariati, ce tin in spate milioane de pensionari.
Acesti oameni, care puteau ramane acasa alaturi de familie si care puteau pune umarul aici la dezvoltarea tarii, au ales sa plece. Si nu trebuie condamnati pentru asta.
De ce? Pentru ca motivele pentru care au plecat sunt de inteles, intr-o Romanie in care milioane de oameni traiesc la limita de jos a saraciei, in care sistemul de sanatate a dovedit de atat de multe ori ca esueaza lamentabil, in care sistemul de asigurari sociale pare a fi uneori incompetent, alteori partinitor, alterori, inexistent.
Sunt de inteles motivele pentru care pleaca acesti oameni, intr-o Romanie a extremelor, a celor foarte bogati si a celor ce ziua de maine e posibil sa nu aduca nici macar un colt de paine. Intr-o Romanie a celor ce nu isi pot justifica banii, a politicienilor sfidatori, a haosului orchestrat.
De asemenea, sunt de inteles motivele lor, cand orizontul iesirii la pensie are optiuni umilitoare si limitate, cand costurile scolarizarii copiilor sunt oficial gratuite, insa in realitate, piperate.
Problema este ca nu acesti oameni ar fi trebuit sa plece din tara, pentru ca nu tara, cu ai ei munti, dealuri, podisuri, ape, Delta si mare, e de vina pentru ca aici nesansa si saracia au mecanisme adanc inradacinate in vietile oamenilor de rand. De vina sunt cei care s-au succedat degaba la putere, impartindu-si interesele sau pasandu-si cu nepasare raspunderea de la unii la altii.
Poate ca ei ar trebui sa fie cei care pleaca, pentru ca in Romania sa se poata trai, construi, pentru ca Romania sa fie o optiune, nu o lipsa de sansa si de perspectiva.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML