Un copil educat numai la scoala este un copil needucat
educatieparentingscoalainvatamantprofesorielevi
Filozoful de origine spaniola, George Santayana, spunea ca ''un copil educat numai la scoala este un copil needucat''. In prag de nou an scolar, ni se iveste din nou ocazia sa ne gandim la adevaratul scop al calitatii de parinte si de dascal, si sa incercam sa ducem la bun sfarsit aceste meniri, atat cat ne sta in puteri, cat ne permite contextul si cat ne dicteaza constiinta.
Cu totii am asistat macar o data in viata la o scena in care un copil nu se comporta tocmai adecvat in societate. Cel mai frecvent ii auzim exprimandu-se licentios, in prea multi decibeli pe strada sau pur si simplu le observam nonsalanta cu care ocupa un scaun in troleu, desi langa ei se chninuie sa stea in picioare cate un batranel.
Comentariile celor din jur merg in zona ''la scoala nu i-o fi invatat ca nu asa se face? Ca nu e frumos?''.
Ei bine, la scoala ''o fi incercat'' cineva sa ii invete, problema ca e ca la scoala ajung dupa sapte ani de trait in mediul familial in cea mai infloritoare perioada a vietii neuronilor, in care copiii sunt efectiv niste bureti ce absorb tot ce e in jurul lor: limbaj, comportament, atitudini.
In al doilea, la scoala copilul sta 5-6-7 ore. Din 24. In restul timpului se ocupa de a-i tine companie fie familia, fie prietenii, fie internetul sau televizorul.
In al treilea rand, la scoala trebuie predate, explicate, exemplificate niste notiuni, teorii, informatii, din care copiii mai tarziu sustin examene si in baza carora isi vor construi o cariera profesionala.
Desigur ca educatia de la scoala e importanta. E important exemplul pe care il ofera profesorul, capacitatea lui de a se apropia de copii, de a le intui talentele, preferintele, de a sti sa lucreze cu ei si de a-i face curiosi si entuziasti, insa scopul principal al scolii este de a instrui.
''A instrui'' si ''a educa'' sunt doua verbe diferite, cu nuante ce se intrepatrund pe undeva, insa cu piloni conceptuali de sustinere total diferiti.
Educatia se face (in primul rand) acasa!
Acasa copilul trebuie sa invete normele de politete, normele sanitare (a caror necesitate iata cat de profund o resimtim astazi in plina pandemie). Tot acasa trebuie sa fie invatat despre empatie, compasiune, rabdare, toleranta, iertare, iubire.
In momentul in care parintii nu vor mai lasa in seama profesorilor sau a internetului educatia, respectiv timpul liber al copilului, vom avea alte rezultate.
Tot alte rezultate vom avea si atunci cand, pe langa programa mult prea incarcata, printre carentele unui sistem care ar trebui lasat corigent, profesorii isi vor face putin timp, putina rabdare, pentru a asculta copilul din spatele elevului, pentru a descoperi suferinta din spatele unui caracter atipic sau talentul din spatele unui comportament excentric. Sau atunci cand profesorul va admite ca are ce sa invete si de la un copil!
Pana atunci, generatiile care ies de pe bancile scolilor azi nu vor fi cu nimic mai bune decat cele de ieri!
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML