Televizorul ne spala creierul? Dar cine ne obliga sa ne uitam?!
televiziunetelevizorinternetsocial mediaeducatiepsihologieparentingcoachingdezvoltare personalaromania
In ultima perioada, mai mult ca niciodata, oamenii afirma ca "televizorul ne spala creierele". Tot mai multi romani se plang de calitatea indoielnica a emisiunilor difuzate de posturile autohtone de televiziune si isi declara ingrijorarea cu privire la influenta negativa pe care o au acestea mai ales asupra copiilor si tinerilor. Insa eu va lansez o intrebare retorica, ce vine la pachet si cu solutia acestei probleme: "Cine ne obliga sa ne uitam?!"
Este privitul la televizor o activitate de care nu ne putem lipsi, mai ales in contextul in care grila de programe este mai mult decat generoasa, avem acces la internet si, implicit, la orice carte scrisa vreodata pe Pamant?
Este privitul la televizor singura modalitate prin care le putem oferi celor mici o activitate recreativa, timp in care sa ne facem si noi treburile prin casa?
La ambele intrebari, raspunsul este categoric "nu".
Faptul ca nu achiesam la valorile sau non-valorile promovate de un post de televiziune, de o emisiune in parte sau, per ansamblu, de televiziune in sine, nu inseamna ca implicit si vietile noastre au de suferit la capitolul "calitate". Pur si simplu, putem ignora fenomenul si putem gasi alte activitati care sa ne aduca placere, in raport cu principiile pe care le avem, gusturile pe care le avem si preferintele proprii.
Atat ca adulti, cat si ca tineri si copii, televizorul te poate "spala" pe creier doar daca permitem acest lucru.
Parintii care se plang de calitatea indoielnica a emisiunilor difuzate la televizor, care spun ca cei mici pot fi influentati cumva negativ de ceea ce vad acolo, pleaca din start de pe un pilon de gandire total eronat. In primul rand, copiilor mici terbuie sa li se filtreze informatiile care le sunt prezentate. Parintii trebuie sa aleaga cu grija muzica, filmele si in general imaginile care ajung in fata copiilor. Mai tarziu, cand cresc si intervine propriul lor arbitru, trebuie sa fi capatat deja prin educatie capacitatea diferentierii binelui de rau, si sa stie singuri ce modele trebuie sa urmeze si ce valori, principii si exemple pot imbratisa sau nu din ceea ce vad la tv sau in online, sau pe strada.
In tot acest timp, parintii trebuie sa se asigure ca nu isi lasa copiii educati de televizor, chiar daca le filtreaza informatiile cu grija. Faptul ca micutul sta neclintit 3 ore ce pot fi o adevarata gura de aer pentru parinti, nu inseamna ca ecea activitate este sanatoasa pentru copil si ca va avea efecte benefice asupra dezvoltarii lui ulterioare, emotionale, psihologice si cognitive.
Citeste si:
Romania e o Vulpita - telenovela asta doar scoate la iveala mizeria ascunsa sub pres
E nevoie de implicare si de dezvoltarea unor activitati interactive, conforme si potrivite varstei si inclinatiilor copilului/adolescentului, nu ca acesta sa fie lasat ore in sir in mediul virtual, nesupravegheat si automat "educat" de ceea ce vede acolo.
Din acest motiv, consider ca televizorul si, in general, toate mediile de transmitere a informatiilor pot avea efecte negative doar daca permitem acest lucru. Ar fi utopic sa avem asteptari ca peste tot sa fie doar informatii culturale, sa fie promovati doar oameni valorosi pentru ca, fiecare categorie de emisiune si film, are, fara indoiala publicul el si cat timp va fi cerere, va fi si oferta. Si, oricum, chiar daca ar fi ideale programele tv pentru cele mai exigente cerinte culturale, tot nu e sanatos sa ne lasam copiii "educati" de ele, ci sa ne implicam activ, oferindu-le o varitate de activitati educationale, constructive, cum ar fi, in special, lectura.
Altfel, ne vom pierde timpul si rabdarea criticand ceea ce se intampla la tv, fara sa avem puterea de a schimba ceva si, in cele din urma, nici timp pentru a face ceva pentru noi si copiii nostri nu vom mai avea.
Citeste si:
Eu nu cred in criza fortei de munca din Romania. Imi caut job de ani de zile ...