Spune-mi cum iti alegi imbracamintea ca sa-ti spun cine esti
comportament vestimentarbulimie vestimentarasubculturi de tineretadolescenta
Doua psihiatre de renume ne descriu psihologia comportamentelor noastre vestimentare
Este vara ! O vara torida care topeste Romania, ca de obicei de vreo patruzeci de ani . Clima noastra temperata, cu fermecatoare schimbari de vreme care ne intretineau o personalitate complexa, echilibrata si serena , devine din ce in ce mai mult una tropicala .
Trebuie sa ne aratam corpul din ce in ce mai asudat si mai expus radiatiilor periculoase . Iata de ce in timpul verii imbracamintea este mai mult decat o fita estetica, este o prelungire a starii noastre de oameni in disconfort care cauta o protectie si mai vor si sa placa. Greu!
Exista insa si lucruri perene in ceea ce priveste comportamentul nostru vestimentar . Lucruri care vor conta mereu si pe care trebuie sa ni le explicam. La ele voi face referire, bazandu-ma pe un foarte interesant interviu aparut in revista Psychologies : “ Nos-vetements-emotions”, Anne- Laure Gannac, iunie 2017.
Anne-Laure le-a intervievat pe psihiatrele Catherine Joubert si Sarah Stern. Ele sunt autoarele cartii de succes “ Deshabillez moi, pshychoanalyse de nos comportements vestimentaires” (Dezbraca-ma, psihanaliza comportamentelor nostre vestimentare). Psihiatrele ne ofera raspunsuri la intrebari pe care cu siguranta ca ni le punem des . Aceste raspunsuri nu sunt chiar de bun simt ci de “bun stiintific”. Mai mult decat atata, aceste raspunsuri, cel putin pe mine, m-au facut sa-mi revizitez anumite zone mai umbroase ale comportamentului meu, punandu-le la lumina.
Iata cateva intrebari esentiale si raspunsurile la ele.
De ce apare la unele persoane “bulimia vestimentara” ?
“Bulimia vestimentara” este acel comportament de cumparare de haine in exces , insotit tot timpul de sentimentul neplacut ca “ceva lipseste totusi”. Acest sentiment ii trimite pe bulimicii vestimentari inapoi in magazin. Exista o explicatie a acestui coporatment care-si trage seva din copilaria noastra cea mai timpurie.
Explicatie
Prima oglinda a copilului mic este privirea mamei si tot ceea ce este legat de ea : alegerea hainelor, admiratia din priviri, incurajarea din priviri, linistirea din priviri. Daca aceasta privire nu-si indeplineste functia de sprijin pentru copilul mic este probabil ca el sa devina la maturitate un bulimic vestimentar. Sentimentul neplacut ca “ceva lipseste” , care apare la cumparaturile de haine, este generat, in esenta, de lipsa sau calitatea slaba a privirii admirative , protectoare si incurajatoare a mamei in perioada copilariei timpurii. Este de reflectat !
De ce unii oameni se imbraca tot timpul la fel si cu acelesi culori de haine ?
Fiecare , in experienta sa personala, a vazut astfel de persoane. Iata explicatia psihiatrelor.
Explicatie
Acest comportament vestimentar este un indicator clar al fragilitatii imaginii pe care o ai despre tine insuti. Ti-e teama sa-ti schimbi imaginea . Nu vei mai fi aceeasi persoana si eventual vei fi o persoana mai prost perceputa de catre ceilalti.
Personal, cred ca la aceasta explicatie mai pot face unele comentarii.
De ce studentele din Bucuresti se imbraca toate la fel ? Blugi stransi pe picior, geci de piele (sau imitatie de piele), de obicei negre. De asemenea, mai toate isi lasa parul lung, purtat pe spate . Foarte rar apar tinere care se abat de la acest canon.
De ce oamenii poarta in aceasta vara ochelari de soare cu lentile oglinda? Doar pentru ca asa este moda ?
Dupa parerea mea aceasta maniera de a te imbraca “conform” tradeaza ideea obsesiei de a fi acceptat de grup, de a face parte din grup, de a nu fi respins sau ridicol. Problema este ca de multe ori persoanele care se imbraca “conform” si tot timpul la fel ,de multe ori nu sunt avantajate de aceasta imbracaminte. Fetele scunde si corpolente nu sunt avantajate de blugii stransi pe corp, de gecile de piele si de parul lung lasat pe spate.
Alteori, imbracamintea -uniforma se doreste in mod explicit a fi un indicator al grupului din care faci parte. Acest lucru se observa la subculturile de tineret . Rokerii autentici se imbraca mereu la fel si apeleaza la aceleasi marci de haine : geti de piele oxidate, blugi, lanturi, cizme . Skinheads isi cumpara bocanci DocMartens si T-shituri Fred Perry sau Ben Sherman (foarte scumpe). Punkerii au inventat pantalonii stransi pe picior. Raperii au si ei pantaloni “specifici” - cu turul pantalonilor cazut si largi- si caciulite .
Spune ceva despre noi importanta pe care o acordam tinutei vestimentare ?
Da, spune multe !
Explicatii
Cei care acorda o importanta prea mare vestimentatiei
De obicei aceste persoane doresc sa compenseze o fragilitate in mod narcisist. Daca esti sigur pe tine nu trebuie sa verifici tot timpul tinuta vestimentara si circumstantele in care ti-o expui.
Cei care valorizeaza putin tinuta vestimentara
Intrebati de ce au acest comporatment oamenii declara, de obicei, ca “vor sa fie ca toata lumea “ sau ca “nu vor sa iasa in fata”.
In realitate, de cele mai multe ori “le este teama sa iasa in fata”. Se strecoara printre ceilalti intr-un fel de uniforma “passe-partout”.
O fi aceasta o explicatie si pentru comporatmentul vestimentar al studentelor din Bucuresti ? Ar fi tragic !
Exista momente in ciclul generational in care este mai important comporatmentul vestimentar ?
Da ( ne spun psihiatrele nostre) ! In adolescenta .
Am citit cercetari recente in care se demonstreaza ca un adolescent care nu primeste recompensa privirii curioase nu-si va dezvolta personalitatea in mod optim. Adolescentii au nevoie de priviri precum au nevoie plantele de apa. Aceste priviri ii fac sa creasca .
Exista si adolescenti complexati – din motive bine intemeiate sau nu – care doresc sa se ascunda, sa nu fie priviti . Eu am trait aceasta experienta !
“A te simti bine in pielea ta” se poate extinde si la “ a te simti bine in hainele tale” ?
Da ! Cu un amendament important insa : sa ai posibilitatea sa alegi liber hainele cu care sa te imbraci si in care sa simti ca ti-e bine.
Stiu ca exista state americane in care “codicilul local” le interzice femeilor sa-si puna pe cap palarii inainte de a-si fi consultat sotii.
In Spania, pana la moartea lui Franco (1975) femeile nu au avut voie sa poarte pantaloni.
Un prieten vechi i-a creat sotiei sale urmatoarea problema . I-a vandut toate rochiile, fustele si bluzele pe care a observat el ca nu le poarta. Cu banii obtinuti si-a dus sotia sa-si cumpere haine noi, pe care sa le poarte. Secretul ? A fost el inainte la anumite magazine, a ales lucrurile care-i placeau si si-a condus sotia sa-si aleaga hainele strict din stocul de haine pre-ales de el . Frumos, nu-i asa?
Acestea fiind expuse, va urez sa va cunoasteti mai bine prin maniera in care va raportati la hainele voastre de toate zilele !
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML