Principalul castig al Revolutiei din 1989

Principalul castig al Revolutiei din 1989 revolutieromaniadecembrie 89

Prin anii ’80, in plina epoca Ceausescu, linistea dupa-amiezelor era tulburata uneori de o veste minunata care venea dinspre alimentara din cartier: „A bagat marfa!”. Erau cele mai asteptate cuvinte in anii aceia, iar efectul lor era dramatic: ca la un semnal, din scarile blocurilor se revarsa o armata de gospodine in papuci, fiecare strangand intr-o mana o plasa si in cealalta 100-200 de lei care stateau intotdeauna pregatiti in holul de la intrare, special pentru asemenea situatii.
Femeile habar n-aveau ce marfa s-a bagat, dar nu conta, orice era bun (chiar si niste banale servetele de masa). „Las’ sa luam acum, ca nu stim cand mai aduce!”, se gandeau ele, in timp ce, din alergare, isi strigau copiii sa lase joaca si sa vina sa stea cu ele la coada (mai multe persoane, mai multa marfa cumparata).

Personal, am trait destule asemenea momente, care se suprapuneau peste o gramada de alte neajunsuri specifice acelei perioade. Ca urmare, e de inteles emotia care m-a incercat dupa Revolutie cand am putut sa beau prima bere la cutie din viata mea, cand am vazut la televizor clipuri muzicale ale postului „Super Channel” (si nu omagii gretoase) sau cand am fosnit intre degete paginile pasaportului meu personal.

Astazi, la 29 de ani de la momentul decembrie ’89, nici vorba de emotie cand bem o bere la cutie, ne rasfatam deja prin mall-uri si supermarket-uri. Televiziunea, cu toata abundenta ei incredibila de programe, este practic gratuita, iar de pasaport nici nu prea mai avem nevoie, calatorim doar cu cartea de identitate. Si cu toate acestea, paradoxal, cei mai multi dintre noi sunt nemultumiti.

Revolutia a adus mult mai mult decat o cutie de bere si un pasaport pentru fiecare. A adus un un lucru de o importanta colosala, un lucru aproape miraculos, dar pe care foarte putini il mai constientizeaza in ziua de azi: a adus fiecaruia dintre noi libertatea de a alege ce anume vrea sa faca in viata.

Acum nimeni nu mai impune nimanui absolut nimic, suntem liberi sa ne alegem drumul pe care vrem sa mergem. Daca vrem sa reparam masini, reparam masini; daca vrem sa cultivam ciuperci, cultivam ciuperci; daca vrem sa concepem programe de calculator, concepem programe de calculator.

Si asta pe cont propriu, in propriul nostru interes. Nu ne tine nimeni in lanturi. Nu ne place ce facem la un anumit moment, n-avem decat sa ne orientam spre ceea ce ne place si stim sa facem. Noi alegem. Suntem complet liberi sa ne etalam talentele si sa scoatem bani cu ele.

Dar atentie! Daca nu putem, nu stim cum sau nu avem curajul sa profitam de aceasta libertate, asta este strict problema noastra. Bunastarea e pana la urma o chestiune personala, un lucru pe care si-l construieste fiecare prin fortele proprii (si in limitele legii, desigur). Trebuie sa intelegem limpede acest adevar, altfel ajungem foarte usor la asistati social, la pomeni electorale si la… ceea ce avem acum.

Citeste si: Atentie, vine iarna! Cod galben in 16 judete si in Bucuresti