Exista in principiu doar doua tipuri de munca:
munca fizica, unde e nevoie de forta, de indemanare si de actiuni repetitive care nu implica prea multa gandire, si
munca intelectuala, inteleasa intr-un sens mai larg drept activitatea creativa destinata sa asigure progresul in orice domeniu (tehnic, juridic, stiintific, artistic).
Revolutia industriala inceputa acum peste doua secole a eliminat treptat o mare parte din munca fizica, dar a lasat neatinsa munca intelectuala, pentru ca aici omul a fost in mod clar superior - doar el putea sa creeze lucruri noi, sa vina cu solutii. Numai ca aceasta superioritate incepe sa se dilueze. In momentul de fata computerele depasesc oamenii in multe activitati intelectuale si, desi vor aparea in mod sigur tot felul de slujbe noi (tot intelectuale), nu e deloc sigur ca oamenii le vor presta mai bine decat computerele.
Dar care vor fi aceste slujbe noi? E o intrebare esentiala atat pentru copiii din ziua de azi si pentru parintii lor (care vor sa-i indrume spre o cariera de succes), cat si pentru factorii de decizie din domeniul educational.
Multe lucruri pe care elevii si studentii le invata acum in scoala vor fi probabil complet depasite peste 30 de ani. Ca urmare, pentru a fi siguri ca vor avea o slujba, ca vor intelege lumea viitorului si ca vor putea sa ofere ceva relevant in contextul de atunci, ei vor trebui sa se reinventeze din nou si din nou si din ce in ce mai frecvent. In caz contrar vor deveni, cum spuneam, someri si inutili.
E-adevarat, unii ar putea considera ca nu e nimic in neregula ca oamenii sa nu mai munceasca deloc. Si ca asta e de fapt o tendinta normala, dat fiind ca, incepand cu secolul 18, numarul de ore de munca a scazut constant, de la 80-90/saptamana pana la 40 in perioada actuala. A ajunge sa muncesti doar 15 ore pe saptamana sau chiar si mai putin ar face parte, deci, din mersul firesc al lucrurilor.
Am trai atunci in asa-numita „post-work society”, in care munca ar fi facuta exclusiv de computere si roboti si in care oamenii ar trai dintr-un venit universal de baza asigurat de stat - o scocietate mai calma, mai echitabila, mai echilibrata si care ar aduce o transformare profunda a intregii experiente umane.
Din pacate insa, doar presupunem ca asa ar arata societatea „post-work”. Situatia din momentul de fata dovedeste foarte clar ca oamenii nu pot trai fara munca, ei trebuie sa aiba o activitate care sa le solicite intr-o oarecare masura (confortabila) potentialul fizic si intelectual, ei trebuie sa aiba un motiv pentru a se da dimineata jos din pat.
Si nu trebuie sa fii un geniu in psihologie ca sa-ti dai seama ca, fara munca, indivizii s-ar transforma foarte usor in niste legume izolate in casele lor, ale caror senzatii si emotii ar fi furnizate nu de interactiunea cu semenii lor sau cu mediul exterior, ci de droguri si de realitatea virtuala.