Manager lifestyle: CARIERA sau CASATORIE
manager lifestyle
Cariera infloritoare sau casatorie? Raspunsul e aparent, simplu: ''Depinde de ceea ce iti doresti''. In fapt, aceasta intrebare divizeaza societatea si, paradoxal, toata lumea are dreptate, intr-o oarecare masura: Au partea lor de dreptate si cei care renunta la o cariera, pentru a-si construi o familie, dar si cei care lasa viata personala in plan secund (sau chiar renunta complet la ideea unui mariaj), pentru a se defini ca profesionisti intr-un anumit domeniu. Si, totusi, la finalul acestui articol o sa ne dam seama ca un gram de dreptate face diferenta in balanta celor doua tabere, in favoarea carierei.
Exista mai multe categorii de oameni.
Categoria 1: Familia pe primul loc. Cariera poate sa astepte (putin timp, sau mult si bine)
''Jobul si banii nu te imbratiseaza si nu iti ureaza <noapte buna>'', spun persoanele pentru care viata inseamna un lung sir de experiente domestice, indeletniciri casnice si, adesea, pregatire profesionala precara.
Oamenii care nu au aspirat catre a se defini in plan educational, al caror singur scop in viata este sa isi gaseasca un partener cu care sa faca un periplu pe la starea civila, la biserica si la restaurant, dupa care sa se invarta in jurul casei si al viitorilor copii, cat e ziulica de lunga. In general, in aceasta categorie se regasesc reprezentantele ''sexului frumos''.
Femeile tind mai mult decat barbatii, sa se lipseasca natural de dorinta de a-si construi o cariera, atat prin prisma ''genelor'' dobandite de la inaintase, care au fost, preponderent, mame si gospodine (mai mult de nevoie, decat de voie), cat si prin prisma educatiei, a mediului social, familial, sau a unei proprii scari de valori la care achieseaza.
Barbatii, in schimb, tot mai mult de nevoie, decat din proprie dorinta, au fost capii familiei, cei care ''aduc banii in casa'' si intretin, din punct de vedere material, sotia si copiii.
Ei bine, traditia patriarhatului a apus, iar astazi femeile au sanse egale cu barbatii in a-si construi cariere stralucite in toate domeniile de activitate. Practic, din cate stiu eu, doar popa nu poti fi, daca esti femeie.
In fine.
Insa, problema e ca, desi teoretic, sansele de a te desavarsi in studii si de a urma o profesie, sunt egale ca ale unui barbat, responsabilitatile unei femei sunt mai mari in raport cu familia, decat cele ale sotului.
Oricat de implicat ar fi partenerul de viata, pe umerii femeii pica, in fond, responsabilitatile intretinerii locuintei, cele legate de copii si altele, pentru ca, vorba aia ''mama e mama, de aia e mama, ca sa le stie pe toate, sa se ocupe de toate''. E si o gluma frumoasa pe aceasta tema: Copilul o intreaba pe mama: ''Ce mananc'', ''cu ce ma imbrac'', ''unde imi sunt jucariile'', ''unde imi sunt pantofii'', ''imi pregatesti o prajitura'', si pe tata ''unde e mama?''.
Dar, in fond, rolul de femeie si mama nu este usor, dar nici nu trebuie sa existe o victimizare a femeii in raport cu aceste responsabilitati, fiindca acesta este farmecul unei fiinte complexe, dar si in acest lucru consta arta de a fi femeie, in a imbina armonios sumedenia de roluri care iti revin si de a-ti pastra, in cele din urma, feminitatea, decenta, demnitatea, eleganta si ... zambetul pe buze.
Si, desi nu este usor, nici ca femeie, nici ca barbat, sa iti asumi o casnicie, trebuie sa ai in vedere ca ai nevoie si de o proprie stabilitate financiara.
Am facut aceasta empirica radiografie pentru ca acestea sunt cateva aspecte pe care le luam in calcul atunci cand alegem intre casnicie si cariera. Adica, trebuie sa fim constienti de implicatiile majore ale vietii pe care alegem sa o traim.
Renuntarea la cariera inseamna asumarea dependentei fata de partener
Adica (din nou), renuntarea la cariera inseamna ca ai mai mult timp pentru casa, pentru copii, pentru tine, de ce nu? Dar inseamna si o dependeta de partener. O dependenta, in primul rand, materiala. Fara un venit propriu, practic depinzi de vointa, dar si de bugetul partenerului tau.
O fi si bine, dar e si rau. El, la randul lui, isi poate pierde jobul sau, mai rau, poate ajunge intr-o situatie care nu ii mai permite sa munceasca. Sau relatia se rupe. Ei bine, a alege sa nu ai o cariera proprie, in astfel de situatii, poate ajunge sa se termine dureros de dificil, iar persoanele care isi asuma rolul casnic, trebuie sa isi asume si probabilitatea ca elementul de care depind, sa isi retraga sprijinul, din varii motive.
De asemenea, o lipsa a carierei, care vine (adesea) la pachet si cu lipsa desavarsirii unor studii care sa permita insertia sanatoasa pe piata muncii, poate ingreuna semnificativ o persoana sa inceapa de la zero o viata, dupa o anumita varsta, cand ramane fara sprijinul de mai sus.
Nu in ultimul rand, relatia de cuplu poate fi afectata de activitatea profesionala a celuilalt, si de lipsa de activitate a partenerului casnic. Pot aparea episoade de gelozie, de frustrare, sentimente de inferioritate, senzatii de inutilitate, conflicte legate de timpul alocat familiei si asa mai departe. Unde duc acestea? Evident, nu spre bine.
Categoria 2: Si cariera si familie. Visuri la superlativ
Mai exista o categorie de oameni care spera la o cariera infloritoare si, totusi, se casatoresc inainte de a si-o desavarsi, inainte de ajunge la punctul profesional catre care tind.
Aici, apar elementele despre care am vorbit mai sus, vizavi de rolul feminin vs. rolul masculin in familie.
Inevitabil, unul dintre ei, cel mai adesea, femeia, va simti ca nu le poate duce la bun sfarsit pe amandoua. Ca nu poate fi si profesinistul desavarsit, si mama implicata sau tatal mereu prezent, nici sotul sau sotia perfecta.
Nefiind ipoctiti, trebuie sa recunoastem ca pentru a fi un bun profesionist, trebuie sa fii eliberat de alte sarcini. Asta nu inseamna ca nu iti iubesti copiii, sau partenerul de viata, insa ziua are 24 de ore pentru toata lumea, si nu poti sa iti indeplinesti toate sarcinile cu brio, atunci cand lucrezi intens, cand te dedici muncii tale si cand stai si ore suplimentare la serviciu. Nu poti fi mereu acolo sa citesti povesti copiilor inainte de culcare, cand conduci o echipa de zeci sau sute de persoane, care depind de tine si de disponibilitatea ta, la orice ora din zi ... sau poate si din noapte.
Cand se va ajunge la aceasta concluzie, in cuplu vor aparea si primele conflicte. Cine renunta la cariera? ''De ce eu si nu tu?''. Lucruri de genul acesta. Deznodamantul? Probabil trist, sau, cel putin, pana la unul fericit, se ''munceste'' mult.
Din acest motiv, decizia de a imbina casnicia cu o cariera profesionala trebuie facuta realist, la modul ca e iluzoriu sa speri ca vei putea sa le faci pe amandoua ''la rand de arta'', fara compromisuri si sacrificii.
Categoria 3: Corporatistii: Cariera, cariera si ... daca o fi sa fie, poate si familie
In cele din urma, avem oamenii care aleg cariera. Corporatistii din zilele noastre, care imping cat se poate de mult ceasul biologic, mizand fie pe casatoriile dupa varsta de 35 de ani, fie pe norocul de a mai gasi pe cineva ''la un moment dat'', fie pe nimic, acceptand faptul ca isi vor trage seva echilibrului sufletesc si implinirii spirituale, din realizarile profesionale.
Acesti oameni sunt, dupa parerea mea, cei mai intelepti dintre toate categoriile. Argumentele sunt extrem de simple: e putin probabil ca, macar atunci cand isi vor atinge scopul in cariera, sa nu gaseasca pe cineva. Macar intre ei, acesti ''corporatisti'', tot se vor intalni la o cina romantica si se vor cupla, mai devreme sau mai tarziu.
Deci varianta mortii in singuratate nu prea sta in picioare.
De asemenea, ei ajung sa atinga varsta maturitatii, dar si a implinirii profesionale. Cu alte cuvinte, cand vor alege sa se implice intr-o relatie, ei se vor schimba foarte putin (sau deloc) de-a lungul timpului, oferind din prima clipa partenerului o varianta ''slefuita'' a lor, una experimentata, dar si o stabilitate emotionala si financiara. In schimb, in cazul casatoriilor timpurii, cand cariera (daca mai apare) e desavarsita in tandem cu o relatie de cuplu, inevitabil partenerul se schimba, pentru ca anii trecuti, experientele dobandite, succesele, esecurile, determina schimbari in oameni. Or, e posibil ca baiatul cu care te-ai casatorit la 18 ani, la final de liceu, cand totul era roz si erati doi copii care nu-si cunosteau bine nici macar preferintele culinare, sa fie acum un barbat de 30 de ani, care intre timp si-a descoperit niste vicii, dar si faptul ca nu ii place niciun loc de munca. De asemenea, e posibil ca fata pe care ai luat-o de sotie la 20 de ani, in timpul facultatii, sa se schimbe dupa ce termina scoala si devine ceea ce si-a dorit: nu-ti mai acorda acelasi timp, cunoaste noi oameni, are noi experiente. E alta si... surpriza: nu iti mai place nici ea tie, dar nici ei de tine.
Pe de alta parte, cei care aleg cariera in detrimentul casatoriei, isi asuma foarte putine riscuri in plan financiar. Materialista de editor care scrie acest articol va spune ca familia pe care si-o doreste prima categorie de oameni, cei care isi pun papion si dau iama la altar, nu prea se poate intretine ... fara bani. Ea are bazele in iubire, insa copiii nu pot fi imbracati in iubire, nici hraniti, la propriu, cu ea.
De asemenea, acesti oameni sunt independenti. Intr-o lume ca cea a zilelor noastre, in care relatiile interumane sunt extrem de fragile, in care tentatiile se regasesc la orice pas si in care imprevizibilitatea e regula, nu exceptie, e o ''treaba'' prea riscanta sa iti pui soarta in mainile unui om care iti promite ca totul va fi bine. E frumos, dar riscant.
Prin independenta lor,
acesti ''corporatisti'' se adapostesc de riscul de a le fi ruinata viata, atunci cand omul de langa ei decide sa mearga pe alt drum. Ei isi castiga banii singuri si isi vor intretine, in continuare, cu, sau fara partener, stilul de viata, dar si eventualii copii.
Cu siguranta ca, fiecare alegere, are avantajele si dezavantajele ei, insa ele trebuie cantarite inainte de a fi luata o decizie. Inainte de a lua decizia de a te casatori si de a renunta la carirea, sau invers, ori de a incerca sa te aventurezi in ambele, cu gandul ca ''iti va iesi cu brio'', ar trebui sa pui in balanta cel putin doar aspectele de mai sus.
Citeste si: EDITORIAL. Matei Bals. Vinovatii suntem noi. De ce? Pentru ca uitam
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML