Lasa-le copiilor tai atat de multi bani incat sa creada ca pot face orice, dar nu atat de multi incat sa nu mai faca nimic

Lasa-le copiilor tai atat de multi bani incat sa creada ca pot face orice, dar nu atat de multi incat sa nu mai faca nimic parentingbaniinvestitiiafaceribusiness

Cea mai mare greseala pe care o fac oamenii bogati este de a-si creste odraslele in puf. Ce-i drept, cand banii nu sunt o problema, e firesc sa iti imbunatatesti conditiile de viata atat tie, cat si familiei, insa de aici pana la a transforma copiii in niste "beizadele" care lucreaza la "buzunarul lui tati", este un drum caruia oamenii bogati, dar intelepti, ii pun bariera.
L-am cunoscut pe domnul X in urma cu cateva saptamani, ajutand o prietena sa isi cumpere un apartament. Insa povestea cumpararii apartamentului mi-a adus mie o poveste de milioane.

Domnul X este un potent om de afaceri din Constanta, care a reusit "cum necum" sa isi ridice un imperiu imobiliar dupa Revolutie. A avut initiativa, a plecat in primii ani dupa '89 in Austria si aducea de acolo de toate pentru toti. Cei mai multi bani i-a facut aducand in tara cosmetice, parfumuri si haine de calitate. Venea cu o masina doldora de deodorante, pe care, dupa ce le vindea, facea bani sa mai umple 10.

Asa s-a imbogatit el, fara falsa modestie, si asa imi spunea ca "s-au ajuns" cam toti miliardarii de astazi. Si nu este nimic rau in asta, spun eu. O munca cinstita e o munca onorabila, mai ales atunci cand banii castigati sunt investiti rational, cu strategie de business, risc si implicare.

A pus ban pe ban si a intrat in imobiliare. Aici, povestea e lunga, dar se poate rezuma scurt: a cumparat ieftin si a vandut scump, foarte scump. Atat de scump incat acum are ridicate cartiere rezidentiale in cam toata zona de Est a tarii.

Am fost impreuna sa vad unul dintre cartiere, moment in care mi-a atras atentia un muncitor care a venit la el sa il salute foarte familiar. Atat de familiar incat i-a spus "tata". Bun, imi povestise mie si despre actele lui de caritate si despre cum a mai donat cate o locuinta vreunei vaduve cu 5 copii, insa parca relatia dintre cei doi era mai mult de atat.

Pana sa ma dumiresc eu si sa apuc sa scot vreun sunet, el a facut prezentarile, spunand ca baiatul din fata mea este fiul lui. In momentul in care vezi un fiu de milionar cu salopeta portocalie, ciocan in mana si murdar de nisip si praf pana in dinti te cam gandesti ca a facut niste "liniute" in fata Palatului Parlamentului si s-a tavalit putin pe jos, nu prea iti imaginezi ca munceste pe santier.

Si, desi in rationamentul meu, asa ceva e perfect normal, fiind constieta de mentalitatea oamenilor bogati din tara noastra (da, am prejudecati de acest gen), m-am mirat. Atat de tare incat am intrebat, credeam eu voalat, ce face acolo.

Amandoi au inteles esenta din intrebarea mea si tatal mi-a raspus ca odrasla lui a terminat Facultatea de Inginerie in Construcii si ... munceste. Cot la cot cu angajatii, la munca de jos.

Am ramas profund impresionata, atat de impresionata incat am ajuns acasa si am inceput sa scriu acest articol. De ce? Din respect pentru oameni care gandesc astfel si cu speranta ca macar cineva, vazand acest exemplu, va fi pus pe ganduri si nu ii va lua copilului Lamborghini la 18 ani, doar pentru ca poate, ci il va educa astfel incat sa cunoasca valoarea banului.

I-am cerut domnului X mai multe detalii despre aceasta "tactica" a sa. Pentru ca, evident e o tactica. Si mi-a spus exact ce voiam sa aud. Ca un lider de succes este un om care evolueaza treptat, care stie ce implicatii are fiecare etapa a business-ului, care isi castiga aprecierea angajatilor prin munca la fel ca ei, nu printr-o autoritate data de o functie in care a fost propulsat de "tati".

Dar mai mult deca atat, mi-a spus, un lider adevarat este un om modest, care nu trateaza ceilalti oameni cu superioritate si nici nu profita de "scurtaturi" in viata.

De altfel, are un manager general exceptional la companie, s-a intrebat retoric cum ar fi sa il dea la o parte, ca sa isi puna baiatul de 23 de ani in fruntea companiei? La fel de retoric s-a intrebat, lasand pe ultimul loc bunul mers al firmei: ce ar intelege el din viata? ce ar intelege angajatii? cine l-ar respecta? cum si-ar creste el copiii, nepotii mei? ce s-ar alege de firma pe care am construit-o doar eu stiu cum?

Poate pe dvs. nu va impresioneaza, dar eu am ramas chiar asa. Pentru ca a inceput sa ma socheze normalitatea intr-o lume in care oamenii nu inteleg ca a avea bani si a-ti privilegia copilul excesiv, a-i usura ascensiunea, a-i face toate poftele, a nu-l pune la munca, nu vor face decat sa il transforme intr-un om lipsit de esenta, de dorinta de a face ceva, altceva decat de a veni si a spune "da-mi, tata!"

In concluzie, lasa-le copiilor tai atat de multi bani incat sa creada ca pot face orice, dar nu atat de multi incat sa nu mai faca nimic, invata-i sa isi castige banii, sa isi castige aprecierea celor din jur si mai ales, sa "joace" cinstit. Vei creste un lider ... unul de succes!

Citeste si: Spitalul de copii deschide Cutia Pandorei in politica romaneasca