La fiecare 30 de secunde, o romanca e victima violentei domestice

La fiecare 30 de secunde, o romanca e victima violentei domestice violenta domesticafamiliepolitieautoritatiabuzurivictimeromania

Violenta domestica este o problema acuta a Romaniei anului 2018. Statisticile arata ca la fiecare jumatate de minut, o femeie este abuzata de partenerul de viata, fizic, emotional, financiar sau sexual.

Dupa sute de ani in care societatea noastra s-a ghidat dupa principiul "Bataia e rupta din Rai", in anul 2018 violenta domestica inca e privita fie cu normalitate, fie cu un oarecare soi de rusine, mai ales de catre victime.

Din secoul 17 pana in prezent, Romania nu pare sa-si fi schimbat mult mentalitatea. Legile vremii dadeau barbatului drept de viata si de moarte asupra consoartei, pe motiv ca aceasta este "mai proasta si mai slaba de inger". Barbatii nu erau pedepsiti daca isi loveau femeile, intrand in discutie o pedepasa doar daca "dadea pana se sfarama lemnul toiagului". In cazul in care femeia era infidela, barbatul era liber sa ii ia viata. Pur si simplu. Acestea erau legile acceptate acum patru sute de ani, si de autoritati, si de Biserica.

Astazi, desi "femeia este egala cu barbatul" si sunt interzise, teoretic, orice forme de agresiuni la adresa acesteia, din partea oricarui membru al familiei sau al societatii, femeia e vazuta in continuare ca o fiinta inferioara sau ca un sac de box.

Din pacate, aceste femei nu primesc un ajutor real din partea nimanui. Societatea nu se implica, fiindca judeca aspru si negrept. "O fi facut ea ceva ca sa fie batuta", Biserica nu mai are un cuvant asa de important de spus, iar autoritatile considera conflictele domestice o normalitate. Majoritatea politistilor chemati sa intervina in astfel de situatii trateaza cu superficialitate evenimentul, fiind de parere ca daca sunt parteneri de viata, "astazi se bat, maine se impaca". Pe de cealalta parte, atunci cand exista dorinta de a face mai mult din partea lor, nu au atributii legale care sa ii ajute foarte mult. 

Desi au fost unele tentative legislative in ultima vreme, iar agresorii si hartuitorii sunt mai aspru pedepsiti, Romania nu are inca o legislatie bine pusa la punct in acest domeniu.

Dar cele mai multe femei nici nu sunt interesate de legislatie. Victimele violentei domenstice nu mai pot nici macar sa viseze ca viata lor poate fi altfel decat cosmarul pe care sunt nevoite sa il indure zi si noapte, alaturi de cel care le-a promis candva iubire si respect.

Spaima le patrunde atat de adanc fiinta, umilintele ajung sa fie o normalitate si tristetea un mod de viata, incat intreaga lor existenta se transforma intr-o enclava a durerii si lipsei de reactie. Devin victimele perfecte ale unor calai care le mutileaza pe toate planurile: fizic, verbal, emotional, sexual, financiar.

Cel mai rau lucru pe care il poate face o femeie victima a violentei domestice este acceptarea si speranta ca situatia si barbatul respectiv "se vor schimba". Din pacate, acest lucru nu se intampla niciodata, iar acceptarea este doar un contract semnat cu moartea, care, mai devreme sau mai tarziu va intra violent pe usa.

Fie o va lua pe ea, fie pe el. Da, ati auzit bine. Pe el. Pentru ca lipsa de reactie a victimei are limitele ei. Inchisorile din Romania sunt pline de femeie care nu au mai suportat chinul, umilinta, jignirile, tortura si abuzul. Atunci, in acea secunda in care disperarea a atins cote maxime, au lovit mortal.

Desi crima vine in acest context dupa ani, chiar zeci de ani de abuzuri din partea celui ucis, instantele din Romania nu ofera circumstante atenuante. Pur si simplu, faptul ca o femeie a fost supusa regulat unor tratamente de teroare, si intr-o buna zi aceste tratamente au adus-o in pragul disperarii, nu conteaza. E o crima si atat, pentru judecatorii nostri.

Lipsa unei strategii nationale impotriva violentei domestice se rasfrange tot mai dur in societate. Desi suntem in secolul 21 si feminismul e un curent mai mult decat acceptat si in voga, tara e zguduita de urletele tacute ale femeilor care traiesc zilnic adevarate cosmaruri.

Din pacate, accepta. Dar nimeni nu intervine sa le prezinte si alte variante. Aceste femei de obicei sunt dependente financiar de abuzator. Depind de casa, de hrana, de banii lui. Este dezolant sa te gandesti ca nu ai o pregatire profesionala, nu ai o familie care sa te sustina, nu ai pe nimeni pe lume in afara de el, cel care iti face viata un calvar.

Cel mai dureros este faptul ca aceste femei depind emotional de abuzatorul lor. Este un sindrom care, dovedit stiintific, atesta faptul ca aceste femei chiar ii iubesc pe cei care le slutesc emotional si fizic. Adesea, victimele isi gasesc justificarea acceptarii prin faptul ca au copii si "nu vreau sa creasca fara tata". 

Daca ar avea parte de o parere a unui psiholog, ar afla si ele ca un mediu plin de agresiune nu este prielnic pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil. Practic, un astfel de tata ii faca mai mult rau decat bine copilului. 

De bine, de rau, exista cateva centre in tara unde femeile se pot adaposti pana se pun pe picioare, cu cei mici. Primul pas pe care trebuie sa-l faca e sa ceara ajutor la autoritatile locale, la politie sau primarie, sa depuna plangere penala impotriva agresorului si sa aiba curajul de a-si lua viata in propriile maini. 

Gresit, primul pas pe care trebuie sa il faca este de fapt altul. Sa se priveasca in oglinda, batute, umilite, injosite si sa isi spuna ca nu asta e normalitatea. Ca nu asta merita ele de la viata, Ca pot mai mult, ca pot singure si ca pot fara acel individ fara scrupule. Pot sa isi construiasca singure viata, cu propriile maini, sa isi creasca singure copiii si sa le dea un exemplu de forta, demnitate, putere si iubire care ii va calauzi pe micuti tot restul vietii lor.

Citeste si: Florin Iordache: Bineinteles ca NU vom tine cont de toate recomandarile Comisiei de la Venetia

Sursa foto: pexeles.com