Impunerea de restrictii nevaccinatilor este, intr-adevar, o forma de discriminare?
discriminaremediu de lucrubusiness
Ori de cate ori autoritatile aduc in discutie restrictionarea accesului in diverse spatii pentru persoanele nevaccinate, apare imediat reactia indignata a celor vizati: restrictionarea respectiva este o forma de discriminare. Si, datorita folosirii acestui cuvant – discriminare – indignarea lor capata greutate, pentru ca se inscrie perfect in contextul actual, cand se vorbeste din ce in mai multe despre drepturi egale pentru toti si despre eliminarea abuzurilor. Dar este vorba, intr-adevar, despre o discriminare?
Ce inseamna pana la urma discriminare, cum este ea definita de legislatia in vigoare?
Conform OUG nr. 137/2000, “prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.”
Daca enumerarea de mai sus s-ar fi limitat la criterii ca rasa, nationalitate, religie, varsta, sex etc., treaba era clara: nevaccinarea nu se regaseste printre aceste criterii, deci impunerea de restrictii persoanelor nevaccinate nu are cum sa constituie o discriminare.
Doar ca textul citat continua: “...precum si
orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea (...) drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”
Ce facem, cum interpretam asta? Pentru ca “orice alt criteriu” poate fi efectiv... orice alt criteriu. Adica, daca un individ la bustul gol, nespalat, beat si tusind violent vrea sa intre intr-un restaurant, conform articolului de mai sus nu i se poate interzice accesul. Pentru ca i se incalca drepturile si libertatile fundamentale. Ba mai mult, daca proprietarul restaurantului pune la intrare un anunt de genul “Ne rezervam dreptul de a ne selecta clientii”, el comite o ilegalitate, desi spatiul respectiv este proprietatea sa privata si are tot dreptul sa decida pe cine primeste acolo.
Poate ca pana la urma ar trebui sa ne orientam pentru rezolvarea acestei situatii dupa prevederile aceleiasi OUG nr. 137/2000 care, la art 13., face singurele referiri concrete la problema restrictiilor:
"Art. 13. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile oferite de hoteluri, teatre, cinematografe, biblioteci, magazine, restaurante, baruri, discoteci sau orice alti prestatori de servicii, indiferent daca sunt in proprietate privata sau publica, ori de companiile de transport in comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza."
Nicio referire, asadar, la nevaccinare. Interzicerea accesului persoanelor nevaccinate in anumite locuri, publice sau private, ar fi deci OK, nu e discriminare.
Dar, desigur, aceasta este doar o incercare timida de a gasi o solutie, cat de cat argumentata din punct de vedere legal, pentru problema restrictiilor. Protestatarii anti-masca si anti-vaccin, asa cum s-a vazut inclusiv in tari civilizate (Franta, Australia), nu tin cont de subtilitatile legii, mai ales cand legea e ambigua. Argumentul discriminarii pare unul destul de solid pentru ei si suficient pentru a le justifica actiunile violente.
Discriminarea devine astel o umbrela foarte incapatoare, la adapostul careia poti contesta orice masura care nu iti convine. O umbrela la fel de incapatoare ca
motivatia politica pe care o invoca orice politician corupt atunci cand este arestat: nu conteaza ce spune legea despre fapta savarsita, e clar ca arestarea sa are o motivatie politica si constituie un abuz.
Citeste si:
Ghidul angajatorului. O forma neobisnuita de incetare a contractului de munca
Sursa foto: www.pexels.com