Educatia este “suspendata” – fara ministru plin sau interimar – din septembrie".
In ultimii 30 de ani, Romania a avut aproximativ 30 de ministri la Educatie. Unii dintre ei au avut portofolii de doar cateva luni, altii se pot lauda cu o vesnica revenire "pe tron", cum este de pilda, cazul Ecaterinei Andronescu, care si-a luat ramas bun ultima data de la fotoliul de ministru pe 2 august 2019, dupa ce a fost demisa din functie de catre Viorica Dancila.
Andronescu a facut atunci o declaratie controversata, pe fondul scandalului de la Caracal, spunand ca ea a invatat acasa sa nu se urce in masina cu oameni straini. Dancila a speculat momentul si a demis-o din functie, spunand ca aceasta declaratie e inadmisibila, insa "gurile rele" spun ca de vina pentru aceasta reactie a premierului ar fi contracandidatura Ecaterinei Andronescu la sefia PSD, impotriva Vioricai Dancila. Oricare ar fi motivul, Andronescu s-a vazut data jos, un fenomen ciclic, periodic, cu repetitivitate si constanta demne de studiat la sectiile de fizica mecanica din cadrul Universitatilor care tocmai si-au deschis portile.
Si cum ii sta bine unei tari ca Romania, invatamantul este atat de respectat, incat ministrii sunt schimbati mai des decat se termina pasta intr-un pix.
Nici nu mai conteaza culoarea politica a celor ce s-au perindat pe la Ministerul Educatiei ca prin gara, asteptand personalul. Important este ce au lasat ei in urma. Ce avem de la acesti 30 de ministri, care au depus juramantul si au intrat ca sefi in institutia care poate schimba soarta tarii pentru totdeauna.
Avem mii de absolventi de studii superioare care nu isi gasesc locul pe piata muncii, avem un exod masiv de creiere, ne lipsesc profesionistii, oamenii calificati, care desi exista, prefera sa munceasca in strainatate pentru ca aici fie nu sunt platiti, fie nu au posibilitati de dezvoltare, nu primesc fonduri pentru cercetare si de promovare nici nu poate fi vorba. Meritocratia e o himera pe meleagurile acestea care au dat genii in toate domeniile de studiu, de-a lungul veacurilor.
Fara Educatie, toate celelelalte valori ale unei natii nu mai inseamna nimic. Educatia este fundamentul principal pe care se cladesc sanatatea si prosperitatea. Cum isi doreste un popor sa evolueze daca nu investeste in Educatie, daca nu avem programe si reforme care sa fie mentinute de la an la an? Cum sa avem scoli performante cand fiecare ministru nou investit o ia de la capat doar de dragul de a face si el ceva si modifica ce au facut bun cei din urma sa? Cum sa avem productivitate pe piata muncii cand in scolile noastre predau profesori suplinitori cu note sub 5 si cand ministrii fac grave greseli gramaticale?Cum sa fim multumiti cu acest sistem de invatamant cand copiilor le lipsesc si conditii decente de invatatura, manuale, clase calduroase si primitoare, toalete in incinta cladirilor, rechizite?
Si toate problemele pleaca de la lipsa de coerenta. Nu poti face performanta schimband conducerea unei institutii atat de importante chiar si de patru ori pe an. E imposibil.
Romania are nevoie, in primul rand, de profesionisti si de politicieni care sa lase profesionistii sa isi faca treaba. Nu de lacatusi mecanici promovati politic in functii inalte la Educatie, nici de oameni care nu empatizeaza, nu cunosc realitatea sociala, nu se implica in problemele care duc la abandonul scolar, la lipsa de performanta scoalara, la lipsurile materiale ale elevilor si studentilor. E nevoie de oameni responsabili, care sa stie ca atunci cand depun juramantul, calca pe urmele lui Spiru Haret, spre exemplu, si raspund de viitorul societatii. Au in maini Educatia unui popor si numai gandul acesta te cutremura daca ai un strop de simt civic si iubire de tara.
Stim cu totii ca, daca vrei sa distrugi un popor, nu il anihilezi prin bombe si atacuri armate, ci ii distrugi Educatia. Intrebarea este: Suntem sabotati cu buna stiinta sau ne autosabotam din dezinteres? Pentru ca sabotarea, vedem cu totii ... exista!
Citeste si:
Iohannis: Tinerilor romani nu li se ofera sansa unei cariere de succes in tara