EDITORIAL: Nu vreau relaxare in tara in care oamenii se asaza la cozi fara sa stie ce se da, sau ce se ia

EDITORIAL: Nu vreau relaxare in tara in care oamenii se asaza la cozi fara sa stie ce se da, sau ce se ia Dumnezeu stie ce va fi dupa 15 mai! La o aruncatura de bat de incheierea starii de urgenta, nici cetatenii, nici autoritatile nu au habar despre ce se va intampla din 15 mai. Vor mai fi amenzi? Nu vor mai fi? In cate vieti vor putea fi platite? Vom mai completa declaratia pe propria raspundere? Nu o vom mai completa? Cat de departe ne vom putea deplasa fata de locuinta? In ce conditii? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care factorii de decizie nu au un raspuns, desi in doar 3-4 zile, ne vom intalni cu mult asteptata relaxare. Din pacate, desi ele par putine, sunt fix intrebarile esentiale ale acestui moment de care nu depinde altceva, decat vietile noastre, ale tuturor. Ni se spune "analizam". Analizati!
Daca alesii neamului sunt in plina analiza, incep sa fac si eu una. Sper ca a lor sa aiba concluzii mai favorabile pentru ca deja am in minte concluziile cu care voi incheia eu, si nu sunt deloc roz.

Vreau sa incep prin a spune ca ma ingrijoreaza perceptia colectiva vizavi de ziua de 15 mai.

Simt deja ropote de picioruse de roman prin parcuri si vad deja oameni mergand pe strada fara tinta, cascand gurile in stanga si in dreapta, iesiti cu catel, cu purcel, doar pentru ca se poate ... si se va putea!

Guvernul, oricat ar milita el pentru siguranta cetateanului, nu poate sa isi piarda capitalul electoral, nici chiar aparand, cu amenda la purtator si jandarmul in strada, sanatatea ametitului care vrea sa iasa in parc cu orice pret, obosit de statul in casa. Se incearca acum cautarea unei solutii hibrid, care sa impace capra - poporul dornic de duca, varza - sanatatea publica si sa apere totodata capitalul politic al PNL.

Solutia, in mod firesc, pentru niste politicieni dezinteresati de erodarea imaginii, este mentinerea restrictiilor, nu neaparat prin Ordonanta militara, sa zicem prin OUG. Au mai guvernat si altii asa si n-a fost bai, mai ales ca se jucau cu articolele Codurilor penale. Deci de ce nu s-ar mai putea? Pentru ca romanii nu mai au rabdare. Daca politicienii semneaza cu tremurat de mana o restrictie, calculand cate voturi pierd, romanii au obosit sa stea in casa. 

Se cere renuntarea la restrictii. Cat sa stai pe canapea si sa faci inventarul la hartia igienica?! Si e de inteles solicitarea, doar daca e venita din partea mediului de afaceri pus pe butuci, dar eu simt ca dorinta clocoteste mai cu seama in randul celor care nu vor face dupa 15 mai altceva decat sa ia la pas strazile si autobuzele fara noima.

Eu, spre exemplu, nu ma simt deloc relaxata stiind ca in doar doua-trei zile, pot da nas in nas in timp ce merg la serviciu, cu cineva care acum vreo doua saptamani isi plimba pestele in acvariu in jurul blocului. Nu stiu voi ce ganditi, ce simtiti, ce sentiment va trezeste aceasta ipoteza, dar pe mine ma ingrijoreaza. 

Daca vom fi lasati efectiv de capul nostru si va ramane la latitudinea noastra ceea ce pana acum era o obligatie, nu vreau sa imi imaginez cat de responsabil va fi conationalul meu care facea live-uri pe Facebook la cumetrie si baga in carantina o jumatate de oras, in timp ce tara fierbea sub stare de urgenta, si ne situam pe la circa 200.000 de decese la nivel global.

Ma ingrijoreaza faptul ca am trait in Romania suficient de mult timp, incat sa ajung la concluzia ca regulile nu se respecta din buna-credinta, din spirit civic, din integritate. Ele se respecta, cu chiu, cu vai, cand incalcarea lor aduce o pedeapsa. 

Or, a plasa responsabilitatea sanatatii publice in mainile fiecarui cetatean, e ingrijorator, pentru ca vom fi cu totii ca intr-un joc de echipa.

Nu va conta ca eu respect regulile si fac tot ce trebuie! Daca domnul cu pestele, sau, sa zicem un domn cu un liliac, sau cu un pui de elefant, sau cu un pangolin, vine si imi tuseste in nas, sau se lipeste de mine la coada la covrigi, inghioldindu-ma si suflandu-mi in ceafa, zbierand la vanzator sa mai scoata din cuptor vreo cinci cu susan, eu degeaba sunt un cetatean corect!

Traim in tara in care oamenii se asaza la cozi fara sa stie daca la capatul ei li se va da ceva sau li se va lua. Permiteti-mi sa ma tem in aceste conditii de "relaxare".

Eu, personal, as vrea masuri de relaxare strict pentru oamenii care muncesc, contribuie la buget, isi platesc taxele impozitele, au de dus afaceri mai departe, activitatea lor nu se poate desfasura remote. 

In rest, orice forma de relaxare va fi interpretata abuziv de cei fara niciun scop si nicio tinta, nici fizica, nici ca ideal in viata, si folosita fix impotriva celor amintiti mai sus.