Pe masa presedintelui Klaus Iohannis se afla, spre promulgare, un proiect legislativ de modificare a Legii Educatiei, astfel incat sa se interzica ''activitatile in vederea raspandirii teoriei sau opiniei identitatii de gen, inteleasa ca teoria sau opinia ca genul este un concept diferit de sexul biologic si ca cele doua nu sunt intotdeauna aceleasi”.
Cu alte cuvinte, elevii si stundentii nu vor mai fi indrumati spre acceptarea ca o fetita poate fi de fapt baiat, si invers. Initiatorul proiectului de lege, senatorul PMP Vasile Cristian Lungu, sustine ca fara aceasta modificare ne paste un pericol: Spre exemplu, se poate ajunge la situatii in care un baiat sa afirme ca se simte intr-o zi fata, apoi iar baiat, si ca are ''un gen fluid''. El spune ca
Cum era de asteptat, membrii comunitatilor LGBT si ONG-urile de profil isi declara atacate drepturile.
Cum era de asemenea de asteptat, suntem la doar un pas sa fim inglodati in amenzi pentru discriminare, daca nu ne situam de partea minoritatii.
Aceasta dezbatere publica asupra temei identitatii de gen reliefeaza o realitate asupra careia merita sa ne aplecam: Se intampla de la o vreme sa ia nastere in Romania dominatia minoritatii.
Cumva, fara sa ne dam seama, promovand egalitatile de gen (spre exemplu) cu buna-credinta si visand la idealul social in care toti avem aceleasi drepturi si indatoriri pe masura, s-a nascut o presiune dinspre partea minoritara, in sensul ca drepturile sunt mai drepturi pentru cei aflati pe pozitie de inferioritate numerica.
Dupa o scurta analiza a exprimarilor in spatiul public asupra unei teme legate de vreo minoritate si a consecintelor spuselor celor care se exprima, vedem ca exista o tendinta spre a duce la extrem niste drepturi conferite minoritatilor.
Cu alte cuvinte, o persoana LGBT are dreptul sa isi exprime public apartenenta sexuala. Ceea ce e minunat, e un drept al fiecarui individ ce nu trebuie niciun fel ingradit. Insa o persoana cu alte conceptii, mai traditionaliste, mai conservatoare, sa zicem mai apropiate de morala crestina, nu isi poate exprima public dezaprobarea, pentru ca vine ''legea'' si spune ca e act discriminatoriu.
Constitutional stim ca dreptul unui cetatean merge pana acolo pana unde nu incalca drepturile si libertatile celuilalt. Or, a spune ca esti gay, e dreptul tau. Dar si dreptul meu este sa ma exprim liber, sa nu fiu amendata, sanctionata, daca imi exprim opiniile, parerile, trairile. Spre exemplu, sa zicem ca vreau sa spun ca imi place ciorba de vacuta si nu sunt de acord cu homosexualitatea.
A nu ma lasa pe mine sa vorbesc liber, nu cumva imi incalca un drept fundamental? Sunt de acord ca nu pot instiga la ura, nu pot propune pedepse sau nu pot incuraja comportamente impotriva oamenilor pe care sa zicem ca ii dezavuez, ceea ce e perfect normal, dar pot sa spun ca nu imi plac, cum nu imi plac stafidele in cozonac.
Nu spun sa fie aruncate la gunoi, dar nu imi plac mie. Nu incurajez pe altii sa nu manance stafide, nu promovez excluderea stafidelor de pe piata alimentara. Doar imi fac o autodescriere, expunandu-mi preferintele.
De exemplu, ca sa ma cunoasca mai bine cititorii mei. Poate vor sa stie care e scriitorul meu preferat, ce fel filme urmaresc si ce opinie am despre LGBT. Cat timp opinia mea e poate contrara acestui fenomen, dar mi-o exprim civilizat, ca pe un punct de vedere personal, de ce sa mi se incalce acest drept?!
Nu cumva vorbim aici despre o extrapolare a drepturilor minoritatilor?
Daca as fi parinte, nu as fi de acord ca fiul/fiica mea sa invete la scoala, la 5 ani, ca Ilie poate fi Marioara. Vorbim despre varste fragede, cand copilul poate fi usor influentat, transpus intr-o stare de confuzie, dus intr-o zona a constientei sexuale pe care ar trebui sa ajunga sa o cunoasca de unul singur, la maturitate, dupa 18 ani, cand are discernamantul format, cand poate alege in cunostinta de cauza daca ramane asa cum s-a nascut sau isi pune peruca.
Parintii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga o astfel de protectie pentru copiii lor, pentru inocenta lor. Si cum parintii nu sunt autoritate legislativa, acestia au mers la vot si sunt reprezentati in Parlament de senatori si deputati. Ei au trimis spre promulgare proiectul de lege care vine si spune cam asa: Sunteti fete sau baieti, cel putin la scoala si la facultate. Nu se poate declara un baiat ca fiind fata si nu poate sa intre peste fete in vestiare la ora de sport. Daca in timpul liber simte ca e fata, sa foloseasca fardurile mamei, nu pe ale colegelor de la scoala.
Fiecare isi rezerva dreptul de a aborda tema aceasta cum isi doreste, dar e posibil ca o opinie contrara vointei minoritatii sa fie taxata scump.
Pentru ca in Romania fondul problemei niciodata nu conteaza. Ne ocupam doar de spoiala de superficialitate, ''sa dea bine pe deasupra''. Forma e cea care conteaza pentru autoritatile care ingradesc dreptul majoritatii de a decide, in favoarea unor minoritati carora ''teoretic'', trebuie sa le fie respectate drepturile pana la limita la care nu se incalca altele, ale altor oameni.
Vrand sa nu discriminam, e posibil sa ajungem in extrema de a face o discriminare pozitiva.
Trebuie sa existe egalitate de gen si sanse, insa mediile scolare, unde copiii se formeaza atat ca oameni, cat si ca fiinte bioinstinctuale, ca niste vii constiinte, ca experiente, ca profesionisti, consider ca trebuie sa pastreze un echilibru intre drepturile minoritatilor si majoritatilor, fara sa permita dezvoltarea unor comportamente licentioase, fara sa deruteze, fara sa nasca controverse si confuzii. Scoala trebuie sa ramana scoala, unde copiii pot fi invatati ca trebuie sa respecte si sa pretuiasca orice fiinta vie, fara intrarea in detalii ce pot afecta emotional, psihologic, moral, un tanar in primii ani de formare.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML