Dumnezeul catedralelor

De partea arhiepiscopului Tomisului sunt, pare-se, si capii Bisericii Ortoxe Romane. Purtatorul de cuvand al BOR, Vasile Banescu, cere la randul sau ca pelerinajul de Sf. Andrei sa aiba loc.

 

Proiectul radical condus de IPS Teodosie contravine insusi fundamentului pe care se bazeaza religia crestin-ortodoxa: spiritualitatea si dragostea fata de aproape.

 

''Dumnezeu e in noi insine si in fiecare dintre noi'', ne invata Biblia, cartea de capatai a crestinitatii. 

 

De altfel, IPS Teodosie semnaleaza incalcarea unui drept care nu poate fi marginit prin vreo forta lumeasca: dreptul la rugaciune. Pai cine a pus boicot pe gandurile oamenilor? Nu se pot ruga ei linistiti si in siguranta de la icoana din sufragerie? Nu se pot ruga ei din curte, din bucatarie, de pe strada, de pe acoperisul casei? Cine ii opreste? 

 

A nu te afla intre zidurile unui lacas de cult nu e sinonim cu a nu te putea ruga. Din contra, adesea, momentele in care oamnii rostesc cele mai arzatoare rugaciuni, sunt cele in care ''nevoia'' ii surprinde in diverite locuri ale casei, ale tarii, ale lumii.

 

Un crestin adevarat poarta credinta in suflet si rugaciunea pe buze, fie ca e in biserica, sau in afara ei, fie ca traieste momente de veselie, sau de necaz.

 

Desigur ca mersul la biserica incununeaza credinta si o slefuieste prin procesiunile religioase, insa scopul enoriasului nu ar trebui sa fie sa mearga la biserica, ci sa aiba biserica si, mai ales, pe Dumnezeu, in suflet.

 

Dumnezeu este al sufletelor, al oamenilor, nu al catedralelor.

 

De altfel, perioada pe care o traim presupune un risc medical urias pentru persoanele care merg in aglomeratii, mai ales daca sunt in varsta. Cine isi asuma responsabilitatea pentru posibilele infectari si decese? Sau ne bazam pe faptul ca nu vor putea fi depistate fiindca, perioada de incubatie a virusului fiind mare, nu ne putem da seama daca enoriasul s-a infectat la pelerinaj sau, a doua zi, cand pacatuia cine stie pe unde?

 

Si totusi BOR tace si nu se opune derapajelor din sanul ei. Tace pentru ca autoritatile au dat o palma pe obrazul bisericii? Si, atunci, de ce nu il intoarce, cum spune Biblia?

 

E drept ca o ''palma'' au primit toate confesiunile religioase, la nivel de manifestatii si evenimente. Mecca, cea mai mare adunare a musulmanilor din intreaga lume, a permis anul acesta pelerinaj cu 1.000 de persoane. Capul Bisericii Catolice se plimba singur pe strazile Italiei rugandu-se ca pandemia sa ia sfarsit, in timp ce noi ne indemnam credinciosii sa dea iama ba la pupat de moaste, ba la pelerinaje, ba la impartasit cu aceeasi lingurita.

 

E ''palma'' care a adus restrictii, pentru a ne proteja sanatatea tuturor si pentru a avea apoi timp sa ne rugam sanatosi, dupa ce pandemia va lua sfarsit.

 

Lasati-l pe Dumnezeu sa salasluiasca in sufletele oamenilor, in aceste vremuri in care trebuie cu totii sa facem sacrificiul ne a ne izola ... si poate ca niciunuia nu ne este usor, indiferent de confesiune, de varsta sau de convingeri politice. Insa, nu intotdeauna facem ceea ce ne place. Ba din contra, mai toate placerile vietii sunt trecute la capitolul ''pacate'' si poate ca, vorbind in termeni bisericesti, trebuie sa ne ducem aceasta cruce ...

Mi-ar fi placut sa vad in aceste vremuri preoti smeriti, care sa insufleteasca comunitatile din care fac parte prin a transmite mesaje de pace, de calm, de toleranta, de rabdare, care sa indemne oamenii sa il caute pe Dumnezeu in ei insisi, care sa ii invete ca viata are reguli, ca vremurile dificile inseamna sacrificiu. 

Mi-ar fi placut sa vad un apel la unitate, la intelegere, la intelepciune.

Mi-ar fi placut sa vad in aceste vremuri ''ceva'' din acei preoti si calugari martiri care au scrijelit cu unghiile rugaciuni pe peretii inchisorilor comuniste, rugaciuni care au ajuns pana la Dumnezeu si din a caror forta, desi evocate din gulag, nu din Catedrala, ne tragem noi azi speranta ca prin credinta putem sa ne mantuim.

N-am vazut nimic din toate astea. Am vazut doar fete bisericesti care apar parca interesate fix inaintea vreunui pelerinaj si care par a alimenta un complex de persecutie antiortodoxa. Am vazut si efectul: batrani confuzi, pentru care preotul reprezinta autoritatea suprema, dar care ii spune azi cu totul altceva fata de ceea ce ii spun medicii si, ca pruna pe colac, ii spune ca stiinta medicala insasi e ''absurda''. Consecintele pot fi dramatice, atat la nivel medical, cat si spiritual, pentru niste romani ai caror pastori spirituali inteleg  rudimentar credinta doar prin excludere: Daca exista stiinta, nu exista Dumnezeu, daca exista Dumnezeu, stiinta e absurda. Asta nu e nici credinta, nici spiritualitate, e fanatism, e radicalism.

Citeste si: Gandul serii. Patul de la ATI