De ce este Germania cea mai dezvoltata economie din Uniunea Europeana
economia germanieisomajul in germaniapib germania
Germania are una dintre cele mai puternice economii ale lumii, cu un PIB pe cap de locuitor de 44.200 $, o rata a somajului de 5,6% si un salariu minim de cca 1.500 de euro pe luna. Iar la baza acestui succes stau, in principal, 3 factori.
In primul rand, sistemul de educatie din Germania pune accent puternic pe partea practica. Astfel, pe langa invatamantul general si vocational, mai exista si o pregatire pe care angajatorii o ofera tinerilor inca de cand acestia se afla pe bancile scolii.
In fiecare an, de exemplu, marile corporatii industriale germane, pecum Mercedes-Benz, primesc aproximativ 2.000 de ucenici care beneficiaza de un training specific, care ii introduce foarte bine in atmosfera unui post de munca real. Nu e de mirare, deci, ca 90% din acesti ucenici obtin ulterior un job permanent in cadrul respectivelor corporatii.
Programele de training sunt elaborate in urma unei consultari intre viitorii angajatori, traineri si guvern si sunt extrem de bine puse la punct. “Primesc training pentru tot ce inseamna un atomobil – parti componente, operatii, dar si tehnici inovative, cum ar fi motoarele hibrid si propulsia pe baza de celule de combustibil”, spune un asemenea tanar ucenic care face practica la Mercedes-Benz, in Stuttgart. „Sunt astfel pregatit sa lucrez in diferite domenii ale industriei, iar asta imi deschide multe oportunitati in viitor. In plus, trainingul imi sporeste si abilitatile sociale, pentru ca trebuie sa lucrez constant cu tot felul de grupuri de oameni, inclusiv cu clientii.”
Modelul acesta de pregatire nu poate fi insa copiat de orice tara, crede directorul de resurse umane de la Mercedes. “Nu poti sa dai copy-paste, ai nevoie de un sistem scolar care sa sustina acest model. Ucenicii care vin aici sunt deja oameni capabili, bine pregatiti de scolile tehnice germane si “crescuti” in spiritul fidelitatii fata de companie. Doar asa se poate asigura acest flux constant de forta de munca de care depind, pana la urma, calitatea produselor si succesul exporturilor noastre.” (Paradoxal insa, chiar si in aceste conditii Germania are o nevoie tot mai mare de lucratori inalt calificati din strainatate.)
In al doilea rand, spre deosebire de alte tari ca Franta, Marea Britanie si SUA care au mizat pe domenii oarecum mai facile, cum ar fi serviciile financiare, Germania a fost mai conservatoare si a mizat pe asa-numita “old economy”, reprezentata de industria clasica - electronica, otel si constructii de masini.
Iar strategia ei s-a dovedit corecta: concernele mari si puternice, orientate spre export (Siemens, Thyssen-Krupp, VW) au reusit sa profite in contextul actual de cresterea constanta a cererii pentru astfel de produse in Europa de Est, America de Sud si Asia.
Desigur, totul a fost posibil pe fondul unor investitii masive in inovatie si cercetare, investitii care, in timp, au transformat eticheta “Made in Germany” intr-o garantie pentru fiabilitate si rezistenta. Aceasta este de altfel marea calitate a companiilor germane: pot evolua excelent in domeniile unde renteaza inovatiile pe termen mediu si lung.
In fine,
in al treilea rand, la forta economiei germane contribuie si consensul care exista intre sindicate si patronate. Aici functioneaza, de exemplu, o lege care obliga firmele de o anumita marime sa-i implice pe reprezentantii angajatilor in conducerea companiei, iar acest fapt asigura o interactiune constanta intre membrii consiliilor de administratie, sindicate si investitori.
Doar prin aceasta interactiune putem sa ne explicam adoptarea unor masuri inspirate pe timpul crizei din 2008, cum ar fi scurtarea timpului de lucru pentru a se evita concedierile, cresterea somajului, prabusirea consumului si falimentele. Daca s-ar fi recurs la concedieri masive, numarul somerilor germani ar fi trebuit sa ajunga la peste 5 milioane. Nu s-a intamplat asa. Germania a ramas atunci la o rata a somajului de 10%, fata de tari ca Spania si Irlanda unde rata s-a ridicat la 20%.