De ce ar (mai) vrea cineva sa fie intelectual?
intelectualcomunicaremodestie
Winston Churchill a indentificat drept una dintre marile probleme ale procesului de comunicare faptul ca oamenii nu asculta pentru a intelege, ci pentru a da replica, pentru a riposta.
Remarca sa se potriveste manusa la noi, unde disputele, indiferent de natura lor, de la cele "fotbalistice", la cele financiare si politice, sunt patimase, otarate pana-n ficatii interlocutorilor.
Nu numai ca acestia se aud (mai degraba decat se asculta) unii pe altii pentru a riposta, ci, in multe situatii, iti dai seama ca, daca ar fi ei la putere, daca ar fi ei decidenti, ar proceda exact ca aia pe care ii acuza, daca nu chiar mai rau.
Citeste si:
5 lucruri pe care oamenii inteligenti NU le fac
Este ca si cand sustii ca urasti dictaturile, dar cuvintele tale si tonul latrat aduc cu al mai negru dulau biped care a fost gardian la Auschwitz. Detesti comunismul, dar ai mentalitatea nici macar a ideologilor sinistrului regim, ci pe cea a calailor eructati de acesta.
Bineinteles, faci toate astea pretinzandu-te un (larg) deschis la minte, un vizionar, un... intelectual.
Probabil ca, indiferent de studii si de pregatire, intelectual este cine rationeaza, cine isi foloseste cu precadere intelectul, cine nu lasa inima si sentimentele sa zburde inaintea ratiunii si sa deraieze...
Intelectul este cel care, cel putin cand posesorul lui trece de o anumita varsta, dicteaza impulsurilor, controleaza pornirile si reactiile, impune calmul.
Un intelectual pune si isi pune tot timpul intrebari, mai ales cand lucrurile merg bine pentru ca nu i se pare ca aceasta stare de fapt i se cuvine.
El cauta sa imbunatateasca regulile, sa le faca suportabile si nu crede ca are toate drepturile din lume, dar nicio obligatie.
Un intelectual probabil ca nu eticheteaza oamenii cu usurinta etichetarii borcanelor, nu-i judeca in functie de culoarea pielii si religiei si nici in functie de haine, incercand sa treaca dincolo de "pojghitele" de matase sau de lana fina ale aparentelor.
Spune des "nu stiu", dar invata oricand, orice de la oricine si nu este impresionat de teancurile de diplome, ci de "teancurile" de cunostinte ale cuiva.
Incearca mereu sa vada, in primul rand, paharul, imaginea de ansamblu, si, dupa aia, daca este gol sau cat lichid contine.
In acelasi timp, intectualul poate ca nu se crede buricul continentului sau al intregului Pamant si, cu atat mai putin miezul galaxiei sau al Universului, si nici macar centrul unei intersectii de strazi.
Este posibil sa fie constient ca masinii din fata nu-i vor creste elice si aripi, daca apasa el pe claxon.
Probabil ca un astfel de tip nici nu sofeaza si nici nu-si conduce viata "la bara din fata", ci lasa loc, spatiu, pentru orice eventualitate, incercand sa evite ciocnirea cu o criza financiara sau impactul cu una familiala.
El poate chiar citeste cartile despre care spune ca ii plac/nu-i plac; nu vede filmele din auzite si nu-si lasa spinarea arcuita spre inapoi, indiferent de cum joaca actorii preferati.
Nu se inchina la sigle sau acronime de masini, haine, stilouri, ochelari.
In relatia cu sefii si cu prietenii, mai degraba isi toceste varfurile picioarelor decat pe ale buzelor.
Cam multa cazna, nu? La fel cum dragostea presupune multa suferinta si, in consecinta, oamenii se feresc sa iubeasca, de ce ar mai vrea cineva sa fie intelectual?
Sursa foto: peru21.pe
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML