Cartiere din Europa de Vest unde Politia nu are curaj sa intre

Cartiere din Europa de Vest unde Politia nu are curaj sa intre imigranticartiere imigrantieuropa islamica

Se numesc "no-go zones" si sunt intalnite, de obicei, la periferia marilor orase europene: Paris, Londra, Berlin, Bruxelles, Stockholm etc. E vorba despre cartiere populate de imigranti, unde functioneaza societati paralele care nu recunosc autoritatile statului-gazda si unde somajul, violenta si lipsa de perspective sunt la ele acasa.
Titlul acestui articol nu este o exagerare, in "no-go zones" politistii chiar ezita sa intre. Motivul? Localnicii sunt foarte ostili la vederea fortelor de ordine, masinile de politie aflate in patrulare sunt atacate cu pietre sau chiar incendiate, ca urmare politistii merg acolo fara uniforma, pentru a observa situatia, sau intervin doar in cazuri cu totul speciale, cand violentele care rabufnesc periodic risca sa se extinda si sa afecteze si alte cartiere.

Pare greu de crezut ca asemenea lucruri sunt posibile in marile orase europene, dar realitatea chiar aceasta este. In Stockholm, de exemplu, sectia de Politie din cartierul Rinkeby a fost desfiintata pur si simplu in 2014, dupa ce a fost frecvent tinta unor atacuri cu cocteiluri Molotov.

La baza acestei situatii, spun sociologii, sta esecul integrarii localnicilor in societatea-gazda. Oamenii respectivi sunt imigranti sau copii de imigranti, cu o alta cultura, o alta religie si un alt sistem de valori fata de populatia locala, care nu au reusit sa se integreze - cel mai adesea pentru ca ei insisi nu au facut nici un efort in acest sens si au asteptat ca autoritatile sa le ofere sprijin, adica educatie si locuri de munca. Multi dintre ei nici macar nu s-au straduit sa invete limba tarii adoptive.

In consecinta, lucrurile au evoluat prost. Somajul a atins cote foarte ridicate in randul acestor imigranti, la fel si sentimentul de frustrare, astfel ca ei s-au grupat la periferii, unde traiul era mai ieftin, si au creat in timp comunitati aparte, unite nu neaparat de originea comuna. In Rosengard, de exemplu, un cartier “no-go” din Malmo, localnicii sunt bosniaci, irakieni, sirieni, africani, implicati in marea lor majoritate, ca si in cazul celorlate zone “no-go” din Europa, in activitati ilegale (droguri, prostitutie, trafic de arme).

Si cel mai grav este ca toti sunt solidari, uniti de acelasi sentiment de instrainare fata de societatea-gazda. Asa se si explica de ce a fost posibil ca autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015, rezidenti ai cartierului Molenbeek din Bruxelles, sa nu fie denuntati de nimeni (vecini, rude) si sa poata organiza fara probleme urmatorul atentat, in primavara lui 2016, chiar in Bruxelles.

Iar sentimentul de instrainare in cauza – trebuie s-o spunem - este alimentat si de reactiile dure ale unor politicieni europeni la adresa imigrantilor, reactii care par sa frizeze extremismul, rasismul si intoleranta religioasa, desi respectivii politicieni s-ar putea sa nu faca decat sa spuna lucrurilor pe nume.

Iata, de exemplu, un discurs al lui  Geert Wilders, presedintele Partidului Libertatii din Olanda, rostit la New York in urma cu cativa ani, in fata unei adunari formate din inalti responsabili politici americani:

“Dragi prieteni,

Va multumesc foarte mult pentru ca m-ati invitat.

Vin in America cu o misiune. Nu este totul bine in lumea veche. Se contureaza un imens pericol si este foarte greu sa fii optimist. S-ar putea sa ne aflam in faza finala a islamizarii Europei si acesta nu este numai un pericol actual si transparent pentru insasi viitorul Europei, ci un pericol pentru America si pentru intreaga supravietuire a Vestului. Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizatiei apusene care ar putea infrunta o Europa islamica.

Intai, voi descrie situatia existenta pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune cateva cuvinte despre Islam.

Europa pe care dvs. o cunoasteti este in schimbare. Ati vazut, probabil, evenimente importante, anumite semne, dar trebuie sa stiti ca in multe orase europene, uneori la numai cateva case distanta de destinatiile dvs. turistice, este o cu totul alta lume. Este o lume a societatii paralele create de imigrarea musulmana in masa.

Pretutindeni in Europa se ridica o noua realitate: intregi cartiere musulmane, unde rezida foarte putina populatie indigena si unde politia ezita sa intre, o lume a esarfelor de cap, o lume in care femeile se preumbla intr-o tinuta in care sa nu li se poata vedea fata si cu o droaie de copii dupa ele, o lume in care sotii lor, sau daca preferati proprietarii de sclavi, merg cu trei pasi inaintea lor.

Pravaliile au semne pe care nici dvs. si nici eu nu le putem citi. Cu greu veti gasi vreo activitate economica. Exista doar ghetouri musulmane, controlate de fanatici religiosi, exista cartiere musulmane care cresc ca ciupercile in toate orasele, de-a curmezisul Europei. Si exista mii de moschei, cu congregatii mai largi decat in bisericile crestine. Si in fiecare oras european exista planuri de a construi cate o super-moschee care sa faca sa para pitica orice biserica din acea regiune. Semnalul este evident: Noi dominam!

Multe orase europene sunt deja pe un sfert transformate: Amsterdam, Marsilia sau Malmo, in Suedia. In multe orase, majoritatea populatiei sub 18 ani este musulmana, Parisul este inconjurat de un cerc de cartiere musulmane, Mohamed este acum cel mai popular prenume in randul baietilor, in multe orase.

In unele scoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar insemna sa se mentioneze si porcul, ceea ce ar fi o insulta pentru musulmani. Multe scoli din Belgia si Danemarca servesc elevilor numai «halal food», adica mancare acceptata de religia musulmana, fara carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane.

In acelasi Amsterdam, candva un oras tolerant, homosexualii sunt crunt batuti aproape exclusiv de catre musulmani. Femeile nemusulmane aud regulat strigandu-li-se «curva, curva». Antenele de televiziune nu sunt indreptate spre canalele locale, ci numai spre statiile din tarile musulmane. In Franta, profesorii de scoala sunt sfatuiti sa evite autorii considerati ofensatori pentru musulmani, inclusiv Voltaire si Diderot, si acelasi lucru este valabil si pentru Darwin. Istoria Holocaustului nu mai poate fi predata in scoala din cauza sensibilitatii musulmane.

In Anglia, tribunalele Sharia fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic, multe cartiere din Franta sunt astazi zone de necirculat pentru femeile cu capul descoperit, iar in urma cu o saptamana un barbat aproape a murit dupa ce a fost batut de musulmani pe o strada din Bruxelles, pentru ca a fost vazut band, cand la ei era Ramadanul. Si as putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani traiesc astazi in Europa, iar intr-un calcul recent al Universitatii San Diego s-a constatat ca, in urmatorii 12 ani, 25 % din populatia Europei ar putea fi musulmana. Si cifrele acestea n-ar fi amenintatoare daca imigrantii musulmani ar manifesta o tendinta de asimilare. Dar nu, ei sunt colonisti. Asta sunt. Ei nu vin sa se integreze in societatile noastre, ei vin sa integreze societatile noastre in Dar-al-Islam-ul lor.

Si sa nu incerce nimeni sa va pacaleasca cu faptul ca islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi si cele 72 de fecioare. Dar, in esenta, Islamul este o ideologie politica. Este un sistem care stabileste reguli precise pentru societate si pentru viata fiecarei persoane. Islamul vrea sa dicteze fiecare aspect al vietii. Islamul inseamna resemnare sau supunere, el nu este compatibil cu libertatea sau cu democratia.

Luminile se pot stinge in Europa mai repede decat va puteti imagina. O Europa islamica inseamna o Europa fara libertate si democratie, un desert economic, un cosmar intelectual si o pierdere de putere militara pentru America, deoarece aliatii sai se vor transforma in dusmani, dusmani cu bombe atomice. Cu o Europa islamica, America va trebui sa apere singura mostenirea Romei, a Atenei si a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai pretios dintre cadouri. Generatia mea niciodata n-a trebuit sa lupte pentru aceasta libertate, ea ne-a fost oferita pe o tava de argint, de catre oameni care au luptat pentru ea. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de baieti tineri care n-au mai ajuns acasa si a caror amintire noi o pretuim.

Generatia mea nu este proprietara acestei libertati, noi suntem numai pastratorii, paznicii ei. Noi putem doar preda copiilor Europei aceasta libertate greu obtinuta, in aceeasi stare in care ne-a fost oferita noua. Noi nu putem ajunge la nici o intelegere cu mulahii si imamii. Generatiile viitoare nu ne vor ierta niciodata. Nu ne putem risipi libertatile, pur si simplu nu avem dreptul sa facem asta.

In schimb, trebuie sa facem tot ce este posibil acum pentru a opri aceasta situatie care poate distruge lumea aceasta libera pe care noi o cunoastem.
Va multumesc.”

Discursul lui Geert Wilders, presedintele Partidului Libertatii din Olanda, membru al Parlamentului olandez.