Analizele Manager.ro: Tarile din grupul BRICS vor domina secolul 21

Analizele Manager.ro: Tarile din grupul BRICS vor domina secolul 21 bricscriza economicaascensiunea chinei

Tarile BRICS - Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud - sunt mari si au un cuvant important de spus. Impreuna detin 40% din populatia mondiala, 25% din suprafata terestra, 20% din PIB-ul global si deja controleaza 43% din rezervele valutare ale lumii. Ele au avut insa nevoie de o perioada destul de lunga pentru a ajunge aici, observa revista Foreign Policy.
La inceputul anilor ’90, Rusia era in continuare in spatele Cortinei de Fier, China isi revenea dupa Revolutia Culturala si incidentele din Piata Tiananmen, India era un cosmar birocratic, iar Brazilia avea parte de hiperinflatie, dupa un deceniu pierdut din punct de vedere economic.

Toate aceste state mergeau cu incetinitorul, neintegrate in afacerile globale, cu politici economice in mare parte dezastruoase si cu piete de capital inexistente, birocratice sau supravolatile. Si toate aveau nevoie de un impuls puternic, menit sa le catapulteze pe drumul dezvoltarii economice accelerate.

Si acest impuls a venit, sub forma unor investitii masive care au stimulat atat productivitatea (bazata si pe forta de munca ieftina), cat si dorinta de a ajunge din urma statele dezvoltate. Iar rezultatele au fost remarcabile: cu o populatie mai prospera, pietele interne au devenit in sfarsit atractive economic, comertul Sud-Sud a explodat si companiile locale s-au transformat din producatori de bunuri ieftine in companii la standarde internationale, producatoare de smartphone-uri, semiconductori, software si avioane.

Precum URSS dupa momentul Sputnik si precum Japonia in anii ’80, tarile BRICS au devenit concurenti formidabili si de temut, chiar daca unele temeri legate de cresterea lor au fost exagerate.

Aceste state au in momentul de fata un PIB insumat de 14.000 de miliarde $, aproape egal cu cel al SUA si mai mare chiar raportat la puterea de cumparare. Problema insa o constituie faptul ca aceasta performanta comuna nu presupune insa si un nivel ridicat de coeziune. Tarile BRICS fac parte din G20, dar nu sunt un bloc in adevaratul sens al cuvantului, nici in cadrul G20 si nici in afara lui.

Niciuna dintre aceste tari nu este acceptata ca lider regional. Cresterea Chinei nu este privita cu ochi buni de Japonia. India si China sunt geloase una pe alta. Brazilia este un mare furnizor de resurse pentru China si s-a bazat foarte mult pe succesul economic al acesteia, dar cele doua puteri concureaza pentru resursele din Africa. Si, desi Siria este o cauza comuna pentru Rusia si China, aceste state sunt intr-o competitie apriga in alte domenii.

Apoi, cu toate ca schimburile comerciale dintre statele BRICS cresc, nu exista un acord de liber schimb intre ele. Iar Africa de Sud, care s-a alaturat in mod oficial grupului in 2010, nu este un membru cu drepturi egale: ea nu are populatia, rata de crestere sau potentialul economic pe termen lung comparabile cu ale celorlalte patru state. Ca urmare, Indonezia, Mexic, Turcia ar putea fi luate si ele in calcul pentru a face parte din grup, la fel Coreea de Sud sau Taiwan, care au un PIB comparabil, dar o populatie mult mai mica fata de celelalte state BRICS.

Totusi, statele BRICS vor ramane cu siguranta principala sursa de crestere economica in urmatoarea perioada. Proiectiile Goldman Sachs arata ca PIB-ul Chinei il va depasi pe cel al SUA pana in 2030 si deja vedem cum consumatorii BRICS rivalizeaza cu cei americani (in China, de exemplu, se vand mai multe masini, frigidere, televizoare si sticle de coniac decat in SUA). Si chiar si cu un nivel incetinit de crestere economica, grupul BRICS va depasi ca importanta SUA si Uniunea Europeana, pentru cea mai mare parte a secolului 21.

In acelasi timp insa, nu exista nici o garantie ca tarile grupului isi pot mentine nivelul actual de crestere. Japonia, Coreea de Sud si Taiwan au demonstrat ca ratele de crestere economica incetinesc odata ce este atins un nivel de baza al industrializarii. Setea de produse tinde sa se modereze atunci cand infrastructura de baza exista si consumatorii se orienteaza catre sanatate, educatie si timp liber.

Si, intr-o oarecare masura, acest lucru se intampla deja. Economistii chinezi se asteapta ca ratele anuale de crestere sa incetineasca, de la 10-12% in prezent la 6-8% pana la sfarsitul deceniului. Apoi, visul Indiei de a ajunge la o rata anuala de crestere de 8%, in mod sustenabil, a fost redus la 5-6% dupa ce tara a atins un prag al inflatiei, iar productia de gaz offshore nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Si, in fine, Brazilia se lupta sa ajunga la nivelul de crestere de dinaintea crizei, in timp ce Rusia a incetinit si ea din cauza problemelor economice din Europa.

Dar, cum spuneam, impactul tarilor BRICS este si va continua sa fie important. Aceste tari se vor confrunta cu probleme in urma ajustarilor economice impuse de criza si, in acelasi timp, vor trebui sa satisfaca cerintele din ce in ce mai mari ale populatiilor lor. Insa nu poate fi negat faptul ca amprenta pe care si-o vor pune aceste economii emergente asupra mersului lucrurilor in urmatoarele decenii va fi una decisiva.