Analizele Manager.ro: Salvarea Greciei - Germania ii datoreaza 95 de miliarde $!
criza din greciagemaniaal doilea razboi mondialfalimentul greciei
In contextul dezbaterilor actuale despre posibilul faliment al Greciei, un subiect vechi si foarte sensibil este adus din ce in ce mai des in discutie: este vorba de despagubirile pe care Germania le datoreaza statului grec pentru ocuparea si distrugerea tarii in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pagubele produse atunci Greciei sunt incontestabile. Problema e ca au trecut aproape 70 de ani de la acele evenimente, timp in care nota de plata, altminteri foarte logica, a fost impinsa usor-usor in afara listei de prioritati.
In 1941, fara sa fie provocata, Germania a invadat Grecia. Ceea ce a urmat a fost o perioada neagra in istoria statului balcanic, concretizata in 3 ani de ocupatie brutala in care tara a fost pur si simplu pusa pe butuci: materiile prime si hrana au fost rechizitionate, infrastructura distrusa, moneda nationala (drahma) devalorizata, populatia civila imputinata (la propriu). E suficient sa amintim doar doua aspecte, ca sa ne dam seama de dimensiunile terorii pe care nazistii au adus-o in Grecia:
1) marea foamete din iarna ’41-’42, cand au murit cca 300.000 de oameni;
2) executiile in masa operate de nazisti ca raspuns la actiunile partizanilor greci (sate intregi - Kommeno, Kalavryta, Distomo, Kedros - au fost rase efectiv de pe fata pamantului, cu tot cu locuitori).
Adaugam si imprumutul fortat si niciodata returnat, in valoare de 476 de milioane de marci germane, pe care nemtii l-au luat atunci de la Banca Nationala a Greciei si obtinem astfel o imagine dramatica a dezastrului grec din acei ani. Istoricii independenti sunt de parere ca pagubele suferite atunci de Grecia plaseaza aceasta tara pe locul 4 in topul celor mai afectate tari europene in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dupa Polonia, URSS si Iugoslavia.
A platit Germania despagubirile aferente? Nu prea. De vina sunt in primul rand americanii, care atunci, in 1945, aveau proaspata in minte lectia primului razboi mondial, cand Germania fusese subrezita de despagubirile impovaratoare care ii fusesera impuse, oferind astfel un context favorabil ascensiunii lui Hitler. Ca urmare, americanii le-au impus aliatilor un acord (London Debt Agreement, in 1953) care prevedea reducerea masiva a datoriilor de razboi ale Germaniei, ba chiar amanarea platii unora dintre aceste datorii dupa momentul reunificarii tarii. Acesti termeni foarte generosi au permis miracolul economic ulterior din Germania de Vest, dar totodata au lasat tarile indreptatite la despagubiri sa se ocupe singure de dezastrul produs de ocupatia nazista.
Iar cand momentul reunificarii Germaniei a sosit, in 1990, Greciei i-a fost greu, din punct de vedere politic, sa-i ceara acesteia despagubiri masive: cele doua tari aveau deja acum in spate cateva decenii de parteneriat, fie in NATO, fie in structurile europene. In consecinta, in ultimii 20 de ani problema acestor despagubiri n-a prea mai fost adusa in discutie decat ocazional, de catre anumiti politicieni greci care doreau sa mai castige niste voturi in campaniile electorale.
Acum, in 2011, subiectul devine insa cat se poate de actual. Se are in vedere mai ales acel imprumut fortat de 476 de milioane de marci care, spun grecii, ar insemna in banii de astazi cca 14 miliarde $. Cu o dobanda de 3% pe an, timp de aproape 70 de ani, ar fi vorba de cca 95 de miliarde $, o suma suficienta pentru ca Grecia sa depaseasca situatia dificila pe care o traverseaza. “Sa nu uitam – scriu ziarele din Atena – ca in urma cu 20 de ani Germania insista sa lasam deoparte problema datoriilor ei fata de noi, argumentand ca o politica de cooperare financiara in Europa este mult mai avantajoasa pentru toata lumea. A venit vremea sa vedem, concret, in ce consta aceasta politica de cooperare.”
Lucrurile nu par totusi, pentru moment, foarte serioase, situatia seamana mai mult cu o ciorovaiala in familie, legata de bani. Dar, se stie, discutiile despre bani sunt periculoase - ele pot destrama usor familii mult mai fericite decat aceasta familie europeana ai carei membri sunt, pana la urma, atat de diferiti.