Analizele Manager.ro: Politicienii n-o spun, dar zona euro se afla pe marginea prapastiei

Analizele Manager.ro: Politicienii n-o spun, dar zona euro se afla pe marginea prapastiei criza monedei eurodatoria grecieibanca centrala europeana

Cu decenii in urma, faimosul economist britanic John Maynard Keynes facea o observatie geniala: "Daca datorezi bancii tale 100 de lire, ai o problema. Dar daca ii datorezi 1 milion de lire, ea are o problema." Este exact ce se intampla acum in Europa, unde vedem cum economiile solide din Nord, care au acordat in ultimul timp ajutor dupa ajutor surorilor mai putin instarite din Sud, incep sa simta si ele puternic presiunea crizei. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Si ce solutii exista?
Acum 3 ani, cand zona euro a inceput sa se fisureze, toata lumea a privit catre statele cu rating AAA (Austria, Finlanda, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda) asteptand ca acestea sa ancoreze nava europeana si sa arunce tarilor cu probleme (Grecia, Irlanda si Portugalia) colaci de salvare - explica analistul Mohamed El-Erian, autorul cartii “When Markets Collide”, intr-un articol pentru revista "Foreign Policy".

Interventia lor urma sa fie temporara si reversibila, constand in imprumuturi directe in combinatie cu stimulente concepute inteligent pentru a incuraja tarile mai slabe sa faca reforme si sa-si recastige puterea economica si financiara.

Lucrurile n-au evoluat insa in acest sens si de-aceea situatia din Europa ramane in continuare ingrijorator de fragila. Da, pietele financiare au fost calmate substantial prin angajamente de tipul “orice este nevoie”, dar conditiile economice de fond continua sa se deterioreze. In fiecare luna, economiile puternice ale continentului sunt trase si ele, din ce in ce mai adanc, intr-o criza pe care nu pot s-o controleze si pe care nici nu au explicat-o complet cetatenilor lor.

In consecinta, Germania si alte tari vor fi fortate din nou in perioada urmatoare sa acorde imprumuturi suplimentare, de data aceasta stiind ca nu vor fi platite in intregime, si isi vor vedea economiile perturbate de o incetinire generalizata a blocului comercial european. Si-atunci eficacitatea si credibilitatea UE vor fi puse din nou sub semnul intrebarii.

Exista mai multe motive ale
acestei stari de lucruri nefericite

In primul rand, s-a comis o greseala inca de la inceput, atunci cand fazele initiale ale crizei regionale au fost intampinate prin negare, diagnostic eronat si raspunsuri inadecvate. Astfel, virusul regional a fost lasat sa se raspandeasca larg si in profunzime.

Si aceasta greseala s-a dovedit foarte costisitoare. Inrautatirea accelerata a situatiei tarilor periferice in primii ani ai crizei a depasit cu mult capacitatea UE de a veni cu solutii. Cetatenii au inceput sa se indoiasca de eficacitatea reprezentantilor lor alesi, partidele de opozitie au inflorit, iar somajul s-a generalizat si s-a inradacinat adanc in structura economiilor.

Apoi, un factor care a creat complicatii a fost o economie globala din ce in ce mai slabita, in care fluxurile de investitii si creditele externe s-au diminuat pana aproape de disparitie, deposedand si mai mult tarile cu probleme – Grecia, Irlanda, Portugalia – de capitalul atat de necesar.

Dar, de departe, motivul cel mai important care a dus la perpetuarea crizei a fost lipsa curajului politic de a spune lucrurilor pe nume. Din prima zi, oficialii zonei euro au refuzat – cel putin public – sa ia decizia vitala pentru orice rezolvare corecta a unei crize de sistem a datoriilor: anume sa faca diferenta clara intre o problema de lichiditati (cand debitorii au nevoie de o finantare de urgenta pentru a depasi o dificultate de temporara, pe termen scurt) si una de solventa (cand este nevoie de o restructurare fundamentala, economica si financiara).

Desigur, nu e intotdeauna usor sa faci aceasta diferenta. Datele analitice te pot pacali, iar conexiunile sunt adesea prea complexe pentru a putea fi intelese rapid. Dar n-a fost cazul aici. N-ar fi trebuit sa existe niciodata dubii privind problemele extreme de insolventa, in primul rand in cazul Greciei, a carei datorie se apreciaza ca va fi nesustenabila pana in 2022.

Public, oficialii zonei euro nu spun asta, ci afirma ca Grecia va ajunge la crestere economica si ca acest lucru se va intampla fara ca grupul creditorilor sa sufere pierderi din imprumuturile acordate.

Un scenariu putin probabil, dar care continua sa fie vehiculat din trei motive: in primul rand, se castiga astfel niste timp, sperandu-se ca o parte din sistem sa se vindece; in al doilea rand, nimeni nu vrea sa fie pesimist, deoarece exista temerea ca o atitudine negativa si ingrijorata va duce la o contaminare rapida a intregii Europe; si, in al treilea rand, liderii nationali sau regionali nu sunt dornici (sau capabili), nici macar impreuna, sa ia deciziile cu adevarat dure.

In aceste conditii, situatia din Grecia se va agrava

Dependenta tarii de restul Europei se va accentua, povara reducerii viitoare a datoriilor va continua sa se mute catre contribuabilii europeni, iar virusul financiar va risca sa se raspandeasca si mai mult, pe fondul semnalelor ezitante de la oficialii zonei euro. Si afectate vor fi, iata, chiar si economiile cele mai puternice ale continentului.

Nu trebuie sa ne mire ca Franta si-a pierdut ratingul AAA si ca, practic, toate celelalte tari AAA din zona euro au primit in ultima perioada o prognoza negativa de la cel putin una dintre cele trei agentii majore de rating. Aceste tari pastreaza inca o pozitie ambigua si ezita sa ia una dintre cele doua decizii radicale: ori sa lase economia greaca in afara zonei euro, ca sa aiba posibilitatea sa se reseteze cat mai repede, ori sa inlature datoriile tarii, fiind de acord totodata cu alocarea unui pachet generos de noi fonduri.

Nu exista solutie usoara aici. Dar nici nu trebuie tergiversate lucrurile. Ultimul lucru de care are nevoie Europa este o combinatie de probleme economice serioase la periferia sa, un nucleu slabit si masuri timide (si experimentale) din partea Bancii Centrale. Dar, din pacate, se pare ca exact acesta este tabloul pentru 2013.