Analizele Manager.ro: Politica proiectelor grandioase a lui Vladimir Putin
vladimir putinolimpiada de la socicampionatul mondial de fotbal rusia 2018
In ultimul deceniu, Rusia a inregistrat profituri fabuloase de pe urma exporturilor de hidrocarburi. Doar ca aceste profituri au ridicat o mare problema, cu care s-a confruntat (si se confrunta inca) si China: "Ce facem cu banii?". Partial, sumele in cauza au fost directionate spre Fondul de Stabilitate, care a permis in 2009 Kremlinului sa atenueze impactul crizei economice globale. Insa o parte importanta a fost investita in ceea ce a devenit rapid o marca inregistrata a Rusiei lui Putin - politica proiectelor grandioase.
Rusia a obtinut dreptul de a gazdui in 2012, la Vladivostok, Summitul Cooperarii Economice Asia-Pacific, a castigat competitia pentru a organiza Jocurile Olimpice de Iarna, editia 2014, la Soci, si s-a impus ca stat-gazda al Campionatului Mondial de Fotbal din 2018, remarca revista Foreign Policy.
Si in toate cele trei cazuri, Putin s-a implicat personal in campaniile de promovare, deplasandu-se la adunarile forurilor de specialitate si rostind discursuri in limba engleza (acestea fiind unele dintre foarte rarele momente cand a putut fi auzit vorbind in public intr-o limba straina). Sprijinul lui a fost insa unul foarte calculat.
Concret, Putin a vazut in aceste proiecte grandioase o ocazie de de a investi cu folos veniturile din petrol si gaze, anume intr-o infrastructura moderna, stiut fiind faptul ca asemenea evenimente internationale au nevoie de drumuri, poduri, cai feroviare, telecomunicatii si tot felul de alte facilitati.
Si, desigur, nu intamplator aceste investitii s-au indreptat spre doua regiuni vulnerabile ale Rusiei: Soci, care se invecineaza cu republicile din Caucazul de Nord (ravasit de violenta, coruptie si somaj galopant) si Vladivostok, parte din Orientul Indepartat al Rusiei, o zona depopulata, dezindustrializata si izolata de restul tarii.
Kremlinul spera astfel sa revitalizeze infrastructura locala si sa impulsioneze dezvoltarea acestor regiuni care constituie surse actuale sau potentiale de amenintari neconventionale la adresa securitatii nationale.
Plus ca el, Kremlinul, poate folosi gazduirea acestor evenimente si in plan politic, prezentand organizarea Jocurilor Olimpice de Iarna sau a Campionatului Mondial de Fotbal ca realizari ale regimului si ca dovezi incontestabile ale reputatiei internationale in crestere de care se bucura Rusia lui Putin. O Rusie care nu conteaza, iata, doar in plan militar.
Singura problema este ca aceste proiecte grandioase au scos la iveala slabiciunile regimului si limitele abordarii paternaliste de modernizare a tarii. Astfel, investitiile masive au incurajat coruptia la nivel regional si federal si deja bugetele s-au dublat sau chiar triplat (bugetul Olimpiadei de la Soci, de exemplu, a explodat de la 12 la 33 de miliarde de dolari).
Apoi, intarzierile fata de ritmul planificat al lucrarilor s-au dovedit a fi la ele acasa, s-au inregistrat numeroase abuzuri si incalcari ale legislatiei (in special in cazul exproprierilor in suburbiile orasului Soci), au aparut sincope in alocarea sumelor bugetare, plus ca nu e deloc clar cum autoritatile vor face fata in eventualitatea unui al doilea val al crizei economice globale.
Iata de ce este foarte posibil ca, in cele din urma, aceasta politica a proiectelor grandioase sa impuna o imagine complet diferita de cea dorita de regim: o Rusie incapabila sa gestioneze cu succes actiuni de proportii, spre deosebire de alti membri din grupul BRICS – China (Olimpiada de la Beijing, din 2008), Africa de Sud (Campionatul Mondial de Fotbal din 2010) si, sa speram, Brazilia (Campionatul Mondial de Fotbal din 2014).