Analizele Manager.ro: Cat timp va mai ramane Marea Britanie in Uniunea Europeana?

Analizele Manager.ro: Cat timp va mai ramane Marea Britanie in Uniunea Europeana? marea britanieuniunea europeanadavid cameronzona euro

In Marea Britanie exista o formatiune politica despre care premierul David Cameron a spus la un moment dat ca este alcatuita din "excentrici, nebuni si rasisti cu mentalitate ingusta". E vorba despre Partidul Independentei Marii Britanii (UKIP), o formatiune radicala care sustine iesirea tarii din Uniunea Europeana si care pana de curand se afla la periferia scenei politice si era ironizata ca fiind o adunatura de ciudati. Problema e ca, pe fondul crizei din Europa, UKIP a intrat pe o traiectorie ascendenta si acum e pe cale sa devina o forta. Acest partid a reusit sa atraga in randurile sale cele mai eurofobe elemente ale conservatorilor (partidul lui Cameron) si a inceput sa influenteze politicile guvernamentale.
Partidul Independentei Marii Britanii (UKIP) isi are radacinile in Liga Antifederalista, infiintata in 1991 de istoricul Alan Sked - o miscare care se opunea Tratatului de la Maastricht, acordul prin care s-a infiintat oficial Uniunea Europeana. Formatiunea n-a prea contat pana in 2004. Dar in acel an ea e a obtinut 12 locuri in Parlamentul European si a inceput sa fie luata in seama, performanta ei fiind pusa in seama faptului ca “a confirmat ca are dreptate in atitudinea fata de relatia Marii Britanii cu UE”, dupa cum a explicat Paul Nuttal, vicepresedintele partidului.

In afara de euroscepticism, iata ce mai gasim pe agenda politica a acestei formatiuni: UKIP vrea un stat cu un aparat institutional redus, cu cheltuieli bugetare diminuate, dar in acelasi timp pledeaza pentru mentinerea armelor nucleare si pentru suplimentarea bugetului destinat apararii. Se opune casatoriilor intre persoane de acelasi sex (desi ar fi de acord cu uniunile civile), considera ca energia eoliana este inutila, doreste sa blocheze imigratia si militeaza pentru anularea interdictiilor de fumat in localuri publice, cluburi si hoteluri. Vocile radicale din cadrul formatiunii cred si in introducerea unei cote unice de impozitare, o idee aplicata deja in Serbia, Ucraina, Slovacia, Georgia si Romania.

Nimic deosebit pana aici. Si-atunci, de ce a crescut brusc sustinerea electorala a acestei formatiuni? Potrivit lui John Curtice, specialist in strategii electorale si profesor de stiinte politice la Universitatea Strathclyde, raspunsul are legatura cu doua institutii care au intrat in declin in 2012: Uniunea Europeana si Partidul Conservator britanic. “Pe de o parte, oamenii devin din ce in ce mai eurosceptici”, explica Curtice. “Iar pe de alta parte avem un grup de politicieni care in mod normal sunt sustinatori ai lui David Cameron, dar care nu mai sunt siguri ca acesta le reprezinta interesele. Si-au pierdut increderea in competenta conservatorilor si migreaza spre UKIP, in ciuda faptului ca exista informatii despre legaturile acestei formatiuni cu extrema dreapta din Europa.”

In acest context eurosceptic, nu e de mirare ca premierul David Cameron este gata sa le ofere alegatorilor sansa de a respinge apartenenta Marii Britanii la UE printr-un referendum istoric. La inceput s-a vorbit ca acest referendum sa fie axat doar pe intrebarea daca poporul doreste ca tara sa-si mentina legaturile actuale cu Europa sau sa si le mai rareasca putin, fara a oferi insa si optiunea iesirii totale din Uniune. A fost vorba, deci, doar de un vot intre doua variante “in”, fara sa existe si o varianta “out”. Totusi, aceasta optiune “out” este luata si ea acum in calcul, ca sa nu existe critici cum ca referendumul ar fi unul fals, care ii priveaza pe britanici de o alegere adevarata.

Referendumul acesta chiar e pe cale sa devina realitate si euroscepticii il asteapta cu nerabdare. Ei se entuziasmeaza la ideea iesirii tarii din UE si spun, asemenea lui Boris Johnson, primarul Londrei, ca “putem avea o relatie fericita si perfect viabila cu Europa, bazata pe piata unica si pe liberul schimb, dar fara sa acceptam tot calabalacul”.

Dar adevarul e ca iesirea Marii Britanii din Uniune ar fi o tragedie si britanicii ar suferi mult mai mult decat isi inchipuie: odata realizata aceasta miscare, constructorii auto implantati in Marea Britanie ar parasi tara, la fel ca si o mare parte a companiilor de servicii financiare. Plus ca Marea Britanie ar trebui sa renegocieze zeci de acorduri comerciale bilaterale dintr-o pozitie mult mai putin favorabila decat daca ar face parte din Uniune. Si, pana la urma, tara ar ocupa un loc mult mai putin important pe scena internationala si ar avea o influenta mult redusa.

Iar aceasta influenta mult redusa ar insemna totodata si diminuarea influentei americane pe continentul european. Din punct de vedere istoric, Washingtonul s-a putut baza intotdeauna pe Londra pentru sustinerea punctelor sale de vedere, in special in materie de politica externa si comert, iar acum - iata - apare brusc temerea ca o Mare Britanie neimplicata in Europa ar fi un aliat mult mai slab al Statelor Unite. “Este important sa afirmam foarte clar ca o Mare Britanie puternica intr-o Europa puternica este in interesul national al SUA”, a declarat un oficial de rang inalt din cadrul administratiei Obama. “Recunoastem statele nationale, dar consideram UE drept o forta exponentiala”.

Dar, dupa cum era de asteptat, vestea ca Statele Unite vor exercita presiuni pentru a mentine Marea Britanie in structurile europene nu a fost bine primita de UKIP. William Dartmouth, purtatorul de cuvant al formatiunii, a replicat sec: “Nu este sarcina Marii Britanii sa simplifice activitatea diplomatilor americani. Scopul nostru este sa ne atingem interesele proprii”.