ANALIZA Razboi in Siria: Ce optiuni militare au aliatii

ANALIZA Razboi in Siria: Ce optiuni militare au aliatii siriasuafrantachinarusiarazboi siria

SUA si Marea Britanie au trimis deja unitati militare importante in Marea Mediterana si Cipru. Rusia, care se opune unei interventii militare, trimite si ea nave de razboi si a evacuat peste 100 de cetateni din Siria. Razboiul incepe sa para o chestiune de zile.
Toate semnalele recente transmise de Washington si Londra indica faptul ca o interventie militara in Siria are un grad mare de probabilitate. Au inceput deja sa fie schitate planuri de atac, intocmite liste cu potentialele tinte, iar unitatile militare sunt mutate in pozitii de atac.

Marina militara americana ar detine, incontestabil, rolul principal intr-o operatiune militara de amploare, se arata intr-o analiza BBC.

US Navy a repozitionat deja cateva nave de lupta in zona de Est a Mediteranei, inclusiv patru distrugatoare care transporta rachete de croaziera de tip Tomahawk, cu o raza de actiune de peste 2.000 km.

Fiecare distrugator poate transporta peste 100 de rachete de croaziera. Cel mai probabil, americanii au in zona respectiva si un submarin de pe care pot lansa rachete.

O alta platforma de pe care pot fi lansate rachete de croaziera este un submarin britanic din clasa Trafalgar. Daca este nevoie de mai multe putere de foc, doua portavioane ar putea lansa atacuri aeriene. In plus, pot fi utilizate bazele aeriene din Turcia si Cipru, operatiune la care pot participa si avioanele militare franceze.

Analistii militari ridica insa o serie de intrebari la care aliatii trebuie sa dea raspunsuri foarte clare. Ce fel de interventie militara ar trebui facuta? Ce riscuri exista? Exista o motivatie clara in spatele unui astfel de atac?

Si, cel mai important, ar rezolva o operatiune armata criza din Siria? 

Foto: Racheta Tomahawk lansata de pe un submarin. Sursa: Wikipedia.


Fortele care pot fi folosite in Siria

Patru distrugatoare americane: USS Gravely, USS Ramage, USS Barry si USS Mahan. Situate in partea de Est a Marii Mediterane, echipate cu rachete de croaziera cu o raza de actiune de peste 2.000 km. Un submarin britanic din clasa Trafalgar, HMS Tireless, care ar fi fost observat traversand stramtoarea Gibraltar in acest weekend. Aeroporturile militare in Incirlik si Izmir (Turcia) si in Iordania pot fi folosite pentru lovituri aeriene rapide.

Foto: USS Gravely. Sursa: Wikipedia.



Doua portavioane americane, USS Nimitz si USS Harry S Truman. Marina Regala britanica este si ea prezenta cu nava HMS Illustrious (portavion usor) si fregatele HMS Montrose si HMS Westminster. Baza aeriana a RAF (Royal Air Force - fortele aeriene britanice n.r.) din Akrotiri, Cipru. Portavion francez Charles de Gaulle, aflat in portul Toulon, Mediterana de Vest. Avioanele de vanatoare franceze Rafale si Mirage pot efectua zboruri de la baza aeriana din Al-Dhahra , Emiratele Arabe Unite (EAU).

Foto: USS Nimitz. Sursa: Wikipedia.



Variantele de atac

SUA si aliatii au la dispozitie o gama variata de moduri in care pot ataca Siria. Poate fi utilizat un atac scurt, rapid, impotriva catorva tinte strategice pentru regimul condus de Bashar al-Assad. Sau, la extrema cealalta, ar putea fi utilizat un atac de mare anvergura, cu trupe de uscat, care ar trebui sa puna capat razboiului civil. Scepticii se tem insa ca orice fel de interventie va duce la o escaladare a violentelor. Aliatii ar putea fi atrasi intr-o lupta de durata, cu costuri uriase si cu rezultate incerte, asa cum s-a intamplat in Irak sau Afganistan. Generalul Martin Dempsey, inalt oficial american in cadrul Departamentului Apararii, a scris in iulie o scrisoare deschisa catre senatorul Carl Levin in care expune o serie de optiuni detaliate.

Foto: Dassault Rafale. Sursa: Wikipedia.



1. Lovituri de la distanta

Aceasta tactica, denumita si cea a "loviturilor punitive", ar avea ca scop convingerea lui Bashar al-Assad de a nu mai folosi arme chimice in viitor. Tintele ar fi doar cele militare, strategice pentru regimul de la Damasc. Ar fi vizate doar unitatile militare si sediile centrale ale institutiilor importante controlate de guvern. Ar putea fi lovite si fabricile de armament. Totusi, analistii avertizeaza asupra riscului in cazul bombardarii unei unitati care fabrica arme chimice, consecintele putand fi extrem de periculoase pentru populatie. Bazele militare si aeroporturile ar putea fi pe lista posibilelor tinte. Aceasta strategie poate fi rapid pusa in practica, iar riscurile sunt minime pentru aliati. Armele principale ar fi rachetele cu raza lunga de actiune Tomahawk lansate de pe navele americane si de pe submarinele britanice. Tactica ar putea cuprinde atacuri aeriene, dar ar trebui lansate din afara spatiului aerian sirian.

Foto: Submarin din clasa Trafalgar. Sursa: Wikipedia.



2. Sustinerea opozitiei din Siria

Generalul Dempsey considera ca aceasta ar trebui sa fie prima optiune. Aceasta tactica ar presupune oferirea de sprijin logistic opozantilor regimului. Aceasta ar fi, de fapt, o extindere a actiunilor deja implementate. Totusi, aceasta tactica, desi extrem de discreta, nu este una precisa. Opozitia regimului de la Damasc este una foarte fragmentata si slab organizata. In plus, marea temere este ca in randul rebelilor ar fi intrat inclusiv membrii ai unor organizatii teroriste gen al-Qaeda, care ar primi astfel sprijin chiar din partea americanilor.

3. Interdictii aeriene

Aceasta tactica ar avea ca scop prevenirea regimului de la Damasc de a-si utiliza avioanele militare pentru a bombarda fortele rebele si a furniza echipamente bazelor izolate din tara. In acest caz, sistemul anti-aerian al Siriei ar trebui distrus, iar fortele aliate ar trebui sa fie capabile sa doboare imediat orice avion sau elicopter militar care apartine regimului condus de Bashar al-Assad. Aceasta tactica a fost discutata in ultimul an, dar a fost considerata riscanta. Sistemul anti-aerian al Siriei este unul bine pus la punct, format din multe sisteme rusesti din timpul Razboiului Rece, care au fost insa modernizate. Totusi, aviatia militara a Israeului a demonstrat ca sistemul nu este perfect, iar fortele guvernamentale au pierdut destul de multe teritorii in acest an. Este clar ca aceasta optiune este una riscanta si implica mentinerea unor forte militare vaste pentru o perioada lunga de timp. Un razboi de uzura cu rezultate incerte.

4. Stabilirea unor zone de tip buffer

Stabilirea unor zone sigure pentru rebeli in interiorul Siriei, aproape de granitele cu Turcia si Iordania. De aici, oponentii regimului ar putea declansa atacuri mai bine coordonate. In plus, aici ar putea fi primiti in siguranta refugiatii. Din nou, o optiune discutata, dar care este considerata prea riscanta. Fortele guvernamentale ar putea ataca oricand zonele respective, iar capacitatea aliatilor de aparare a acestor regiuni ar fi pusa la grea incercare. O alta optiune ar fi stabilirea unei zone de interdictie pentru vehicule militare, dar cu un consum mare de energie din partea aliatilor si cu rezultate incerte.

5. Controlarea arsenalului de arme chimice al Siriei

Distrugerea stocurilor de armament, controlarea unitatilor militare si confiscarea instalatiilor importante. Aceasta optiune ar insemna insa implicarea masiva a trupelor de uscat pentru o perioada nedeterminata. Din scrisoarea lui Dempsey reiese atitudinea prudenta a acestuia intr-o perioada in care nu se stia despre folosirea armelor chimice asupra civililor. Analistii militari considera ca prima optiune este cea care are cele mai mari sanse sa fie folosita.

Totusi, inainte de optiunea militara, aliatii trebuie sa raspunda unor intrebari delicate: Ce fel de dovezi trebuie aduse de inspectorii ONU inainte de a declansa interventia militara? Cat de legala ar fi o astfel de interventie militara, in special in conditiile in care Rusia si China se opun unei astfel de actiuni? Ce va urma? Va fi Siria o tara mai sigura dupa aceasta operatiune?

Consecintele asupra economiei mondiale

Nu in ultimul rand, trebuie tinut cont de influenta unui conflict armat asupra economiei mondiale. Pretul petrolului creste de fiecare data cand apar tensiuni in zone ale globului care au cat de cat o legatura cu productia sau cu transportul de petrol. Un pret mare al petrolului pune insa in pericol iesirea din criza a economiei mondiale. Temerile referitoare la o interventie militara in Siria au dus deja la o crestere semnificativa a pretului petrolului.

Petrolul Brent a ajuns la 117 dolari, cel mai mare nivel din ultimele sase luni. Economistii estimeaza ca, in cazul izbucnirii unui razboi, pretul petrolului ar putea ajunge la 125 dolari pe baril. Actiunile companiilor europene si americane au scazut, iar costurile de finantare ale statelor au crescut. O astfel de interventie aproape sigur ar afecta comertul de petrol in regiunea Orientului Mijlociu. Indexul bursier MSCI, un indicator al burselor din intreaga lume, a ajuns la cel mai slab nivel din ultimele luni. Turcia, care se invecineaza cu Siria, s-a confruntat si ea cu o scadere a bursei. Yenul, considerata o moneda mai sigura decat dolarul, a ajuns la cel mai bun nivel in raport cu moneda americana din ultimele saptamani.

Analistii avertizeaza asupra faptului ca investitorii se tem de consecinte imprevizibile ale unei interventii militare in Siria. Regimul Bashar al-Assad are sustinatori puternici in Rusia si China, iar deterioarea relatiilor dintre cele doua tari si SUA ar pune in pericol iesirea din criza a unei economii mondiale fragile. Pretul aurului a inceput si el sa creasca, metalul pretios fiind considerat un refugiu sigur in cazul cresterii instabilitatii economice. Aversiunea pentru risc a investitorilor a inceput sa creasca, un fenomen firesc in conditiile cresterii incertitudinilor. Economistii se tem insa cel mai mult de cresterea pretului petrolului. Acest avans ar pune companiile in fata unei optiuni: sa creasca preturile pentru a pastra marja de profit sau sa pastreze preturile la fel si sa aiba profit zero sau chiar sa treaca pe pierderi. In primul caz vor risca sa vanda mai putine produse, iar in al doilea caz risca falimentul. Puterea de cumparare a ramas mica in aproape toate tarile din Europa, dar nici SUA nu sta prea bine la capitolul consum.

In concluzie, o interventie armata in Siria aduce putine raspunsuri si multe intrebari. Instabilitatea in regiune ar putea creste masiv, cu consecinte greu de cuantificat atat asupra relatiilor dintre marile puteri ale lumii, cat si asupra iesirii din criza a unei economii mondiale inca fragile. Datoria publica a SUA se apropie de 17 trilioane de dolari, pretul petrolului creste, relatiile dintre SUA si statele din Europa de Vest pe de o parte si Rusia si China de cealalta parte devin tot mai tensionate. Cat despre dovezile clare, de neclintit, potrivit carora regimul lui Bashar al-Assad ar fi folosit arme chimice impotriva civililor, acestea intarzie sa apara.