Amintiri din comunism. Decretele de gratiere (XV)

Amintiri din comunism. Decretele de gratiere (XV) Unii spun ca pe vremea lui Ceausescu era mai multa disciplina. Ca oamenii stiau de frica autoritatilor si ca nu exista dezmatul pe care il vedem acum, cand infractiunile de tot felul umplu zilnic buletinele de stiri. Complet fals. Infractiunile erau la ordinea zilei inainte de 1989, ba chiar in numar mult mai mare decat astazi. Puscariile erau super-aglomerate, intr-atat de aglomerate incat Ceausescu era nevoit sa dea periodic cate un decret de amnistie si gratiere, pentru a le mai descongestiona.
Cum suna un astfel de decret? Sa luam de exemplu Decretul nr. 11 din 26 ianuarie 1988 (emis chiar de ziua de nastere a dictatorului), al carui continut era scurt si cuprinzator:

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:

Art. 1 Se amnistiaza toate infractiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu inchisoare pina la 10 ani inclusiv.

Art. 2 Se reduc cu 1/2 pedepsele cu inchisoare mai mari de 10 ani aplicate de instanta de judecata.
Art. 3 Se comuta in 20 ani inchisoare pedepsele cu moartea aplicate de instantele de judecata.
Art. 4 Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, directiile pentru probleme de munca si ocrotiri sociale si conducerile unitatilor socialiste vor asigura incadrarea inmunca a persoanelor care beneficiaza de prevederile prezentului decret si vor urmari integrarea acestora in colectivele de munca in care au fost repartizate.

Nicolae Ceausescu
Presedintele Republicii Socialiste Romania

Aceste decrete se puneau imediat in aplicare, asa ca toti hotii, talharii si violatorii se trezeau dintr-odata in libertate, desi ar mai fi avut ani buni de executat din pedeapsa. Ziceau mersi si se intorceau imediat la indeletnicirile lor obisnuite, pentru ca incadrarea in munca (prevazuta la art. 4) era doar o gluma buna. Ce sa faci cu niste recidivisti inraiti, ce sa-i pui sa munceasca, unde sa-i integrezi?

In consecinta, singurul rezultat concret al unui asemenea decret, pe langa descongestionarea pe termen scurt a puscariilor, era faptul ca numarul spargerilor de locuinte si al furturilor in mijloacele de transport in comun exploda. Pedepsele nu-si atingeau deci scopul, iar infractorii erau foarte relaxati: stiau ca, in cazul in care erau prinsi si incarcerati din nou, nu aveau decat sa astepte urmatorul decret de gratiere, care nu intarzia sa apara.

In total, in perioada 1967-1988, practic cat a fost Ceausescu la putere, s-a emis 18 decrete de gratiere si amnistie, cate unul la fiecare 1 an si jumatate, iar numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785.

O precizare foarte importanta: spuneam in introducere ca pe vremea comunismului nu exista mai multa disciplina ca astazi, ci din contra. Astazi ne indignam daca aflam ca vreun functionar public sau un medic primeste mita pentru a presta o sarcina prevazuta in fisa lui de post sau daca vreun parlamentar intervine cu un telefon catre conducerea unei institutii pentru a i se face o favoare unui cunoscut.

In comunism insa, mita si traficul de influenta erau la ordinea zilei, faceau parte din cotidian. Plicul cu bani, pachetul de Kent, cutia de cafea Amigo, sticla de coniac, ciocolata chinezeasca erau spagi subintelese daca voiai sa obtii o marfa sau un serviciu, iar sistemul PCR (Pile Cunostinte Relatii) era singura modalitate care iti garanta ca vei fi bagat in seama daca aveai de rezolvat o chestiune mai serioasa. Nici nu avea rost sa bati la vreo usa daca nu veneai din partea cuiva sau daca nu se daduse in prealabil un telefon pentru tine.

Toata populatia de atunci cred ca ar fi cascat ochii mari daca ar fi aflat ca cineva a fost arestat ca a dat/primit spaga sau ca a intervenit pentru a-si ajuta o ruda sau un amic. Coruptia era generalizata si pleca de la varf, chiar de la Ceausescu, trecand prin intreg aparatul de Securitate.

Daca nu stiati, Ceausescu nu permitea emigrarea sasilor din Romania in Germania Federala (lucru perfect posibil, conform legilor tarii) decat in schimbul unor sume care ajungeau la 7.000-8.000 de marci/persoana. Mita in cel mai pur stil, asadar, acestor sume adaugandu-li-se “atentii” de genul truse de manichiura, stilouri Montblanc, pusti de vanatoare etc. 226.000 de sasi au plecat din tara contra cost in acei ani.

Revenind, nostalgicii comunismului ar trebui s-o lase mai moale cu disciplina de pe vremea lui Ceausescu. Oamenii incalcau si pe-atunci legea, doar ca furtul din avutul obstesc, spaga si traficul de influenta erau privite nu ca infractiuni, ci ca tehnici de supravietuire si intrasera oarecum in normalitate.

Partea buna este ca acum nu se mai dau decrete de gratiere. Ultimul a fost in 2002 si, oricum, nu viza decat un numar limitat de infractiuni. Decretele de gratiere raman astfel (speram!) amintiri specifice perioadei comuniste, cand poporul infometat si fara de niciunele trebuia, iata, sa suporte periodic si un val de delincventi lasati liberi pe strazi.