Amintiri din comunism: catalogul Neckermann (XIII)

Amintiri din comunism: catalogul Neckermann (XIII) Prin anii ’70-’80, cei care aveau sansa sa ajunga in RFG (Germania de Vest) aduceau uneori de acolo un produs care in Romania devenea instantaneu o atractie majora: catalogul Neckermann, in fapt un catalog de comenzi prin posta, dar care avea marele avantaj ca prezenta imagini cu produse occidentale la care romanii nici nu indrazneau sa viseze. Un astfel de catalog se imprumuta din familie in familie pentru cateva zile sau saptamani si era studiat cu nesat, dar doar atat, pentru ca, evident, nu exista nicio posibilitate sa si comanzi ce vedeai acolo.
Cum arata un catalog Neckermann? Era mare si voluminos. Avea 300-400 de pagini subtiri si lucioase, doldora de imagini color cu toate minunatiile unei economii occidentale de top. Gaseai acolo, fara exagerare, absolut orice se putea expedia prin posta: pantaloni, ustensile de scris, pantofi de sport, halate de baie, patine cu rotile, costume, ceasuri, tigai, piscine gonflabile, mobila, lenjerii de pat, pulovere, televizoare, corpuri de iluminat, cravate, mingi de fotbal, covoare, jucarii de toate felurile etc.

Puteai sa stai lejer cateva ore sa studiezi imaginile acelea, fascinat de bogatia de sortimente si de calitatea acestora, dar si de foto-modelele atractive (mai ales de cele de la sectiunea “costume de baie”). Cele cateva zile in care te aflai in posesia acestui catalog (mai asteptau si altii sa-l imprumute!) ti se pareau insuficiente, iar orice ocazie in care un Neckermann circula prin cercul tau de cunoscuti nu trebuia ratata.

Bineinteles, preturile articolelor nu te interesau deloc. In primul rand, pentru ca nu aveai nici cea mai mica idee ce inseamna, de exemplu, un pret de 59 DM (marci germane) si, in al doilea rand, pentru ca nici prin cap nu-ti trecea ca ai putea intra si tu in posesia vreunuia dintre produsele prezentate acolo. Romania era o tara inchisa, Ceausescu dorea ca economia romaneasca sa fie capabila sa produca absolut orice si, oricum, nu exista posibilitatea sa comanzi ceva prin posta. Singurele produse pe care ti le putea aduce postasul erau ziarele si revistele autohtone la care te abonai.

Daca ajungea la tine un catalog Neckermann, nu faceai decat sa te uiti la poze. Dar acest lucru era suficient, el constituia un divertisment in sine si o gura de aer proaspat (occidental) care te ajuta sa nu crapi de disperare in lumea cenusie in care traiai.

Catalogul Neckermann nu mai exista astazi. La 1 noiembrie 2009 a dat faliment, in ciuda unui ajutor consistent de 50 de milioane de euro din partea statului german. Asta nu inseamna insa ca strategia comerciala pe care a aplicat-o timp de zeci de ani, vanzarea prin posta, a avut si ea de suferit. Din contra, aceasta a explodat. Catalogul tiparit s-a transformat pur si simplu in catalog online, cu o reducere masiva a costurilor si cu preturi mai mici ale produselor decat in magazine, dat fiind ca respectivele preturi nu mai trebuie sa acopere si costurile unui magazin clasic. Accesul pe aceasta piata a devenit implicit mai facil si, in consecinta, numarul clientior a crescut rapid.

Catalogul Neckermann nu mai exista, asadar, dar lasa o mostenire frumoasa. El a contribuit in mod cert la slefuirea, in zeci de ani, a procesului de onorare a unei comenzi prin posta si a permis, iata, aparitia eficientei din ziua de astazi, cand clientul primeste practic de pe o zi pe alta ceea ce a comandat. Si, in plus, Neckermann constituie astazi o amintire frumoasa pentru romanii care au trait in anii ‘70-’80 si care aveau pe atunci putine motive de bucurie.