Speranta moare ultima, dar fapta se naste prima
sperantafaptamos nicolaeurarisarbatori iarnaunirerevolutie 1989
Sarbatorile de iarna au inceput cu laica zi nationala de 1 Decembrie si au continuat, sambata, cu religioasa zi a Sfantului Ierarh Nicolae, Mos Nicolae sau Mos Niculae, cum i se spune popular.
Spre deosebire de alti ani, sarbatoritele si sarbatoritii onomasticii respective au primit urari de sanatate si de viata lunga de la unii politicieni. Intr-unul dintre mesaje, se spune, printre urari de bine, ca ziua Sfantului Nicolae "sa ne aduca speranta in suflet..."
Fara nicio legatura cu mesajul de mai sus, presedintele rus Vladimir Putin a declarat, tot ieri, dupa ce s-a intalnit cu omologul sau francez Francois Hollande, ca spera ca, in curand, se va incheia un nou acord de implementare a unui armistitiu, in Estul Ucrainei, si mai spera ca Rusia va primi banii inapoi daca Franta nu ii va livra navele Mistral…
In DEX, primul inteles al substantivul feminin speranta este "sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni, in realizarea unei dorinte".
Pana la urma, si Speranta a fost inchisa de Zeus in Cutia Pandorei, "ambalaj" in care zeul zeilor ferecase toate relele pe care le-a facut... cadou pamantenilor.
Singura speranta rezonabila, de inteles, se poate naste numai in urma firestilor limitari ale puterilor fiintelor umane. Daca un medic a incercat tot ce se putea incerca, dar fara un rezultat pozitiv, evident ca lui si pacientului nu le ramane decat sa spere, dar asta numai dupa ce a facut ceva, a aplicat tratamente, a inovat, si-a stors creierii, nu a stat cu mainile-n san.
Daca autoritatile statale ar fi construit diguri bine-gandite si bine proiectate, solide; daca ar fi facut impaduriri masive, daca ar fi cumparat si trimis in teren sute de mijloace de deszapezire, si tot au loc inundatii, alunecari de teren, inzapeziri, atunci, sa zicem ca este justificat sa spere ca nu mai ploua, ca se stabilizeaza solul, ca se opreste viscolul.
La fel, daca ar fi organizat adaposturi, daca ar fi creat strategii, daca ar fi facut numeroase exercitii si simulari in caz de cutremur, pot sa spere ca nu se va produce un seism major.
Din pacate, sperata a ajuns sa fie exprimata in aproape fiece fraza, pentru lucruri care, tocmai ca stau in puterea oricui are ceva materie cenusie, doua maini (fiecare cu cinci degete) si doua picioare (fiecare cu cinci degete): "sper sa nu mi se arda mancarea" (dar am plecat de langa cratita ca sa vorbesc cu vecina); "sper sa mi se umple frigiderul" (dar nu am nicio ocupatie), "sper sa-mi creasca salariul" (dar nu ma omor cu munca); "sper sa iau examenul" (dar nu invat); "sper sa ajung cu bine, cu masina, la destinatie" (dar nu am mai facut ITP de opt ani), "sper sa nu ma ude ploaia"; "sper sa nu-mi fie frig la iarna" (dar nu m-am imbracat adecvat, nu mi-am luat umbrela si nici nu am facut vreo schimbare in casa sau in garderoba); "sper sa pot sa platesc intretinerea, luna asta", "sper sa pot plati rata" (dar m-a intins prea mult cu utilitatile si cu creditul); "sper sa nu-mi ia apa casa" (dar am construit-o in albia raului)... suna cele mai felurite sperante.
In astfel de situatii, speranta nu ajuta la nimic, in timp ce actiunea, fapta ajuta. Speranta, in aceste cazuri, este un fel de dorinta ca problemele sa se rezolve de la sine si, cel putin pe la noi, fiecare spera mult si face (prea) putin.
Mai rau este ca, in loc sa faca, sa actioneze, inalti functionari de stat, aflati la comenzi, la butoane, spera sa fie construite obiective de majora importanta publica.
Oameni care au in grija interesele nationale spera sa-i mearga bine tarii; spera sa creasca nivelul de trai; spera sa fie redus analfabetismul; spera sa fie redus gradul de saracie; spera sa scada cazurile de imbolnaviri grave.
Cum ar fi ca o companie care nu investeste in oameni, in cercetare, in dezvoltare, sa spere ca ii va creste numarul de clienti si profitul? Cum ar fi sa sper sa se scrie editorialul asta singur?
La 1 Decembrie 2014, s-au implinit 96 de ani de la Marea Unire. Cum ar fi fost ca aceia care au infaptuit-o sa spere si atat? Acum 25 de ani, izbucnea o revolutie, din pacate, nu de catifea. Cum ar fi fost ca eroii ei sa spere si atat ca vom scapa de dictatura?
In aceasta luna, mai mult ca oricand, suntem indemnati sa ne umplem inimile, sufletele cu speranta. Oare de speranta ducem lipsa sau de fapte?
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML