Scrisori din Iwo Jima si sms-uri din Fukushima
japoniajaponeziapocalypsefukushimaiwo jima
A nspea mia reluare a unui film documentar... criminal (la propriu si la figurat) este difuzata de National Geographic Channel. Filmul se numeste Apocalypse: The Second World War si spune cam totul.
Totul nu numai despre razboi, cum s-ar putea crede, ci, printre randuri, despre viata si pace. Daca vezi filmul, pe bune, cap-coada, fara sa iti lasi atentia distrasa de ceva, este foarte posibil sa-ti explici propria viata si mai ales de ce si cum ajung si vor mai ajunge si se vor prabusi de la putere personaje care nu ar trebui sa aiba in viata lor pe mana (caci ei, oricum, nu conduc cu capul!) conducerea unui stat.
Dar si oameni potriviti manusa pentru acest rol. Iti patrunde pana-n ribozomii lui Palade mesajul din discursul scurt si extrem de la obiect, punct ochit-punct lovit ca un tir de Spitfire, al lui Churchill. Pacat ca, in film, este doar citat, fara vocea plina de zeflemea, dar si de hotarare care, pe cel mai dispretuitor ton si cu cea mai mare hotarare arunca, in final, celebrul: "We shall never surrender!"
O alta natiune care nu prea le are cu depunerea armelor si nici cu discursurile, ci cu faptele, si este paralela nu neaparat cu infragerea, ci cu acceptarea acesteia, este cea japoneza. A propos, exceptionala coloana sonora a filmului este semnata de Kenji Kawai.
Dupa ce, la inceputul razboiului, ofiterii japonezi decapiteaza fara mila prizonieri sau civili, dupa ce ataca Pearl Harbour fara declaratie de razboi, vine reversul medaliei.
Dar, cu o si mai mare indarjire (caci, de data asta, isi apara tara), japonezii mor pe capete caci li s-a spus si asa cred si ei ca moartea soldatului este usoara ca fulgul. Daca vezi trupurile sfartecate sau carbonizate de pe Iwo Jima parca nu prea-ti vine a crede, dar ei au mandrie si onoare in cantitati mai mari decat ratiunea.
In schimb, americanii au si ei onoare si mandrie, dar au mai multa ratiune. Si mai au ceva: una-doua bombe atomice pe care le folosesc impotriva Japoniei pentru a-si cruta milionul de vieti cat estimeaza ca ar pierde daca ar incerca o invadare a Japoniei.
La acea vreme, japonezii cedeaza, dar nu neaparat in fata americanilor ci mai degraba a atomului. In numele imparatului, semneaza capitularea un ministru schiopatand, imagine definitorie pentru nazuinta prabusita a unui imperiu prabusit. Mii de ofiteri japonezi fac gestul inimaginabil de a-si preda sabiile in loc sa se sfartece cu ele. Totodata, sute de soldati japonezi raman pe pozitii. La urechile lor nu a ajuns cuvantul capitulare si se vor "preda" abia in... 1975...
Acum mai bine de 60 de ani, mai bine de 20.000 de soldati japonezi au murit pe insula Iwo Jima stiind ca nu au sanse, rezistand 40 de zile in fata americanilor care asteptau o victorie rapida.
Probabil ca japonezi ramasi intre zidurile asa-zis protectoare ale centralei de la Fukujima, cei care au trimis sms-uri de adio familiei, sunt plazmuiti din acelasi aluat sau din cel de kamikaze. Dar, de data asta, sacrificiul lor este cam pentru toata lumea, nu numai pentru tara si imparatul lor.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML