Scoala si televiziuni
televiziuni comercialescoalaeducatie
Tot mai multa lume se declara indignata de calitatea sau, mai bine zis, de lipsa calitatii emisiunilor difuzate de cele mai multe dintre televiziunile autohtone. Si, bineinteles, ca asa este. Adica a consuma mare parte din programele bastinase echivaleaza cu a manca hrana nesanatoasa, plina de proteine... goale.
Din pacate, aceeasi lume nu remarca faptul ca televiziunile nepublice sunt comerciale, adica la fel ca un magazin, la fel ca o tipografie, ca o autoservire, ca o editura, vor sa faca bani, profit. Asa cum bancile nu-s institutii de caritate, tot asa televiziunile (altele decat cea publica) nu-s institutii de invatamant, de educatie! Si nici ziarele cu multe poze si putin text care preiau "stilul" emisiunilor cu tot cu personajele acestora.
Rolul educativ il are, in primul rand, familia si, dupa aceea, scoala! Care, daca elevul a avut nefericirea sa se nasca intr-o familie de prost-crescuti, de analfabeti, trebuie sa preia ea functia educationala.
Adica, pe X nu l-au invatat parintii nici sa se spele, nici sa salute, nici sa manance, nici sa judece, atunci intervine scoala! Ea formeaza, ea educa! Sau asa ar trebui. Dar, din moment ce nu poate - din binecunoscutele motive - sa isi indeplineasca rolurile, scoate de pe bancile-i, niste cetateni care consuma genul de programe de televiziune "care este ele".
Daca scoala ar contribui cu ceva bun la dezvoltarea fizica, mentala, caracteriologica a unui copil, la adolescenta si, ulterior, la maturitate, acesta nu ar mai casca gura la non-valori, la non-vedete, la trivialitatile trivialitatilor, la nulitatile nulitatilor.
Daca indivizii ar fi scoliti, educati, nu s-ar mai uita nici naiba la programe aberante si nici nu ar mai cumpara tabloide din care sa... "afle" nimic despre... nimeni.
Daca, in scoala, s-ar face carte, educatie, atunci si televiziunile ar populariza dirijori, tenori, soprane, scriitori, pictori, savanti, academicieni, nu pitici porno si blonde ale unuia sau altuia, de parca ar fi obiecte, nu fiinte. Ar transmite concerte de camera, nu manele; partide de sah, in loc de meciuri de fotbal; filme artistice, nu autopsii; documentare istorice, in loc de “Nora pentru vecina vecinului de la parter”.
In loc sa faca bani difuzand trivialitati, televiziunile si-ar urma acelasi scop, tot pliindu-se pe gustul publicului, dar unul educat, avizat, pretentios.
Nu ar mai fi la concurenta dezbracarea unei fatuci de pe centura cu imbracarea unui fost primar in costum de Shrek, ci ar fi intre concertul Filarmonicii "George Enescu" si "La vita e bella". Nu ar mai fi intre spusele lu’ Nea Mitica de la Liga si injuraturile lu’ dom’ Jiji...
Dar, deocamdata, acesta este un scenariu SF in care niciun post de televiziune nu ar investi doi bani pentru ca sigur i-ar pierde si, sa reamintim, scopul este sa-i castige inmiit.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML