Pofta buna la credite!
creditecreditare antreprenori
Sociologul Vintila Mihailescu amintea, recent, ca increderea romanilor in bancile comerciale s-a redus de la 24%, in 2008, la 13%, in 2013, dar si-a mai revenit, ajungand acum pe la vreo 28%.
Asadar, relatia cu bancile este tensionata, pana si romanii din diaspora dorindu-si produse bancare mai prietenoase.
In cadrul unui seminar, sociologul a spus ca romanii din strainatate sunt speriati de contactul cu bancile, drept pentru care le ocolesc inclusiv pentru a trimite bani.
Ostilitatea fata de banci nu este chestie romaneasca. Acum cativa ani, aparuse miscarea impotriva bancilor americane, care era sa fete si pe la noi ideea de a-si retrage toata lumea banii.
Din fericire, nu s-a intamplat asta, oamenii intelegand ca si-ar face, in primul rand, lor mai mult rau decat bine. Miscarea impotriva bancilor este un exemplu dramatic de antipatie fata de acestea.
Pe de alta parte, unul dintre cele mai amuzante exemple de aversiune fata de banci a fost furnizat, zilele trecute, de un tanar (30 de ani) cetatean francez, pe numele lui Alexandre Callet, patronul unui restaurant numit Les Ecuries de Richelieu, care apare in Ghidul Michelin.
Faptul ca apare nu inseamna si ca a primit vreuna dintre cele trei stele care pot fi atribuite de celebra publicatie, dar asta este alta poveste.
Intrucat mai multe banci au refuzat, in repetate randuri, sa-l crediteze, omul s-a hotarat sa nu le mai permita bancherilor sa intre in restaurantul pe care-l gestioneaza.
Asa se face ca monsieur Callet a scris, pe una dintre tablele acelea pe care, de obicei, apare meniul/oferta zilei, un anunt in care arata ca pana si cainii au voie sa intre in localul sau, dar nu si bancherii, cu exceptia cazului in care vreunul dintre acestia este dispus sa plateasca o taxa de intrare de 70.000 de euro, cat reprezinta creditul pe care nicio banca nu i l-a aprobat.
Callet avea nevoie de aceasta suma pentru a deschide un nou restaurant.
Acum, oricat de nepriceput o fi cineva intre-ale chinologiei, tot face diferenta intre un pekinez si un husky, intre un soricar si un ciobanesc german.
Dar cum oare recunoaste tanarul intreprinzator ce client este bacher? Dupa costum? Dupa automobile? Dupa... aroganta? Pai, nici avocatii, notarii, managerii companiilor nu se imbraca in carpe, nu conduc ei sau nu le conduce soferul vreun "bolid" de carton. Cat despre aroganta, ea poate aparea in orice domeniu, depinde de om daca isi cunoaste lungul nasului si al mansetelor...
Dar de unde a avut Callet bani ca sa deschida primul restaurant? A economisit? A batut palma sau... aripile cu vreun business-angel? A luat credit bancar (situatie in care poate ca de aia nu mai poate obtine unul nou)? Cum a facut si de ce nu mai face acelasi lucru?
Monsieur Callet spune ca restaurantul sau nu este o saormerie, ca este frecventat de actori vestiti si de bancheri, iar, in 2015, a avut o cifra de afaceri de 300.000 de euro.
Poate ca asta au remarcat si bancile: ca se dezvolta prea repede, ca, la 30 de ani, vrea prea multe dintr-o data.
Imediat dupa inceperea crizei, aproape peste tot in lume, bancile au fost criticate pentru ca au acordat credite prea usor, mai exact aproape oricui, chiar si unui... NINJA (no income, no job, no assets, adica nu tu venit, nu tu loc de munca, nu tu vreo proprietate).
Acest aproape oricui s-a tradus in SUA cu faimosul subprime, adica persoane care nu s-ar fi "calificat", care nu ar fi obtinut niciodata - daca nu ar fi fost goana dupa plasat prea multii bani existenti pe piata - pentru un imprumut.
Acum, bancile sunt criticate tocmai pentru ca nu acorda credite sau pentru ca le acorda prea greu. De unde le durea-n cot de profilul clientilor, acum refuza sa crediteze tineri intreprinzatori, acum sufla si-n iaurtul dintr-un restaurant, cel putin la prima vedere, cu perspective bune.
Ca pentru orice persoana sau afacere si bancilor le este greu sa gaseasca echilibrul, calea de mijloc.
Sigur ca bancile ar fi bune-bucuroase sa dea bani cu imprumut numai colosilor. Cine nu ar face afaceri cu Google, Apple, Microsoft, Facebook, Coca-Cola, Boeing, Pfizer, Merck, General Electric, Siemens, Bayer, Daimler, LVMH, Richemont?
Din pacate pentru ele, bancile trebuie sa isi asume riscuri mai mari si sa crediteze si afaceri aflate la inceput, ca pana si maretele Apple sau Google s-au nascut intr-un garaj si nici Facebook nu a devenit, peste noapte, mare retea de socializare si mare canal publicitar.
Pentru ca tot se lauda ca are un restaurant foarte bun, frecventat de vedete, monsieur Callet ar angaja un bucatar, un ajutor de bucatar, un chelner, un om de serviciu fara ca acesta sa aiba si experienta si referinte cel putin bune?
Probabil ca monsieur Callet si-ar dori sa-l angajeze pe Joel Robuchon, pe Alain Ducasse, pe Guy Martin sau pe Gordon Ramsey, dar trebuie sa se multumeasca, nu-i asa, cu nu se stie exact cine.
Restaurantul lui Callet o fi in Ghidul Michelin dar... istoria lui este scrisa in sapte randuri, dintre care unul cuprinde chiar informatia ca este mentionat in ghid. Adica, nu este nici Tour d’Argent (cu sau fara stele Michelin), nici Ledoyen, nici Le Grand Vefour.
Dar, daca nu are cum sa egaleze istoria acestora, poate continua sa progreseze si, atunci, poate le va redeschide si bancilor apetitul pentru credite. Ideal ar fi ca nici bancile, nici clientul sa nu manance pana plesnesc...
Sursa foto: welt.de
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML