Plimbari tihnite printre frunze vestejite
herastrauplimbarevaporas herastrautraversare herastrau
La mijloc de septembrie, in Bucuresti, vremea este foarte frumoasa, inspre ideala pentru plimbari tihnite printre putine frunze vestejite. La umbra, este placut. La soare, este cald, dar, din cand in cand, cate un pui de rafala adie si te scuteste de supraincalzire, precum frunza de palmier leganata de un supus de sef de trib african.
Dimineata inspre pranz, in Parcul Herestrau, este o liniste vecina cu pacea. Nu urla nicio muzica in boxe, nu bate toba nicio fanfara, nu vibreaza nicio manea in aer. Pana si pasarile tac, iar lacul este calm ca o cada.
Dar cum, de cele mai multe ori, mai binele este dusmanul binelui, iti aduci aminte ca, din copilarie, nu ai mai pasit pe puntea vaporasului de agrement, asa ca dorul te apuca de un picior si te taraste pana la debarcader, unde arunci ancora.
Primul debarcader este inchis. Ceva mai "la vale", urmatoarele doua sunt deschise. Vaporasele sunt aceleasi, dar… cheul arata mult mai bine fata de acum zeci de ani si are si acces spre vase, cu scanare de coduri de bare.
Biletele pe care sunt tiparite acestea pot fi cumparate din apropiere. Preturile lor te fac sa nu intelegi catusi de putin ce le mana pe persoanele care - desi, din cat se vede prin reportaje, nu sunt rupte in imbracaminti si incaltari - se imbulzesc la plimbarile gratuite.
Iar, dupa cum spun tarifele, plimbarile sunt gratuite, in permanenta, pentru persoanele cu dizabilitati (conditia este sa aiba insotitor) si pentru copiii mai mici de 10 ani. Pentru cei cu varste intre 10 si 14 ani, biletul costa numai 2 lei. Tot atat costa si pentru pensionari, iar adultii aflati sau nu sub soarele arzator din campul muncii platesc 5 lei.
Ne luam bilet intreg si, pentru ca vaporul aflat la cheu este aproape plin, ne gandim ca mai bine asteptam un vaporas si mai mic (daca diminutivul permite aceasta comparatie), un fel de salupa, care tocmai acosteaza la al treilea debarcader.
Bucurie mare ca nu este lume multa, ca sunt scaune rabatabile facute de o firma specializata in mobilier nautic. Dupa cateva minute de asteptare, salupa reporneste motorul, isi ia avant si pleaca.
O tanara neaosa care insoteste un turist strain ii "traduce" acestuia si pretul plimbarii. Omul rade. Amuzata si ea, conationala noastra suna o ruda pentru a-i spune cat de ieftina este o plimbare cu vaporasul pe Lacul Herastrau.
Nu apuca bine sa incheie conversatia, ca vaporasul isi incheie si el cursa, tragand la un debarcader aflat in diagonala fata de cel de la care plecase acu’ vreo cinci minute.
In afara de doua mame cu tot cu micutii lor si carucioarele transportatoare, toti ceilalti pasageri (e drept, putini fata de numarul de locuri) sunt stupefiati.
De-abia acum, ne uitam mai bine la/pe biletele de pe care, inainte de imbarcare, citisem numai "Plimb. vap. tur Her - adult. Valabil pentru 1 persoane. Punct de acces debarcadere plimbari vaporase".
Ce altceva mai trebuia sa stim? Ca mai scrie, pe acelasi bilet, "Debarcader traversari vaporase, Garofita", iar "Garofita" nu este numele ambarcatiunii, ci al debarcaderului care se afla la cel mult 400 de metri de cel principal.
Prin urmare, 5 lei costa o… traversare de cinci minute si tot 5 lei costa si o plimbare de 25 de minute cu vaporasele… mai mari, numai ca nu prea are cine sa-ti spuna asta decat dupa ce ti s-a inecat cheful la mal, nu din cauza pretului in sine, ci a neinformarii corecte si a aberatiei economice.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML