Epopeea ridicarii dividendelor
ridicare dividendetransfer bancarana aslan
Hotarat lucru: in fiecare an, ridicatul dividendelor este o poveste, o peripetie, o epopee... un deliciu al realitatii, al calcatului pe pamant si, in cele din urma, o lectie, de care multi actionari se lasa privati.
Daca, in anii trecuti, se intampla ca paznici pensionari, care au gasit, in extremis, un job, intre peretii unei agentii bancare, sa te chestioneze cat ai incasat din dividende, anul acesta, alte surprize stau la panda.
Daca ridici dividende de la ghiseul unei banci desemnate de catre emitent, platesti un comision, negociat intre cele doua parti.
Esti constient de asta si iti asumi "riscul". Anul acesta, in sediul unei banci, functionarul (caruia i-au mijit tuleiele simultan cu aprobarea primului sau credit personal cu dobanda preferentiala) imi spune ca a sa colega care stie sa opereze programul respectiv este in concediu.
O stiam pe colega... in anii trecuti, imi spunea "Eee, ati luat ceva!" Imi arunca interjectia si cele trei cuvinte, cumva dojenitoare, cumva invidioasa, de parca o oprise cineva ca, din salariul ei deloc mic, sa cumpere actiuni.
Anul asta, desi, in afara de mine si de tanarul functionar nu era tipenie in sediul respectiv, "copilul" nu s-a deranjat cu altceva mai mult decat cu explicatia de mai sus.
Nu a vrut sa incerce sa opereze el serviciul respectiv. Poate ca stia ca o greseala i-ar fi adus sanctiuni severe, poate chiar pierderea locului de munca, intr-un domeniu in care mai mult se fac restructurari decat angajari.
Puteam sa cer autoritar sa vorbesc cu managerul, dar daca si ala era-n concediu? Asa ca accept indrumarea spre cea mai apropiata agentie, apropiata mai mult in fraza decat in spatiul citadin.
Intamplarea face ca a mai apropiata "alta sucursala" sa fie si cea mai aglomerata. Acolo, paznicul este un om cu un bun-simt laudabil si care paseste in varful picioarelor de parca ar lucra intr-o catedrala, nu intr-un templu al banilor.
Patruns de misiunea sa, imi arata amabil - chiar este! - automatul care rupe bonuri de ordine. Buna treaba! Nu se mai face coada in dreptul fiecarui ghiseu, dar asta nu inseamna ca sucursala nu este plina ochi.
Si, normal, toata lumea vrea sa scape cat mai repede de facturi grele sau usoare, de alimentari, de retrageri. Relativa liniste este taiata de acutele unei doamne cu vreo 70 de ani mai in varsta decat banca si care vrea sa faca o retragere dintr-un depozit, inainte cu numai doua zile de termenul limita.
Este (de)servita de o domnisoara care merge, intr-un echilibru relativ, atat pe tocuri, cat si pe 25 de ani. Tinerica se uita la clienta in varsta cu atata duiosie cata nu exista la un loc, in privirile lui Iorga, Enescu, Grigorescu, Vlaicu, Caragiale, Eminescu, de pe bancnotele nationale.
O astfel de privire ar merita sa fie prinsa-n plastic, ca prima femeie pe o bancnota romaneasca, numai ca tanara nu este nici regina Maria, nici Ana Aslan, Stefania Maracineanu, Sofia Ionescu, Ana Ipatescu, Haricleea Darcle, Alexandrina Cantacuzino, Cecilia Cutescu-Storck, Sarmiza Bilcescu sau Ecaterina Teodorescu, ci numai o functionara foarte amabila.
In cele din urma, doamna in varsta intelege ca va pierde dobanda acumulata, asa ca amana retragerea si se indreapta, tarandu-si pasii in ritmul reformelor din Romania, spre usa.
Dupa vreo jumatate de ora, imi vine randul, numai ca o duduie cu pretentii de diva mai mari decat dublul capitalului social al bancii, se infige - probabil deformatie profesionala - inaintea mea, la ghiseu, desi are pe biletel un numar inferior.
De ce s-o fi grabind asa? Mai sunt destule ore pana incepe "Acces direct", pe... Maruta-l poate inregistra, iar "divele" lui Capatos sunt in plin sforait de frumusete.
Pentru toata epopeea, vine si nota de plata: comision de 1% din suma de incasat, despre care doamna de la ghiseu spune, in gluma, ca i-ar placea sa fi fost de 10%...
Ideea este ca, si daca optezi pentru un transfer bancar, comisionul tot este perceput, iar experienta neplacuta se poate rezuma la o eroare data de site-ul bancii sau de browser, pe cand delicioasa realitate bate virtualul fad.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML