Doliu pentru sase morti pe zi
doliu nationalaccident muntenegruvictime autoaccidente rutiere
Datele Ministerului Afacerilor Interne arata ca, in 2012, si-au pierdut viata in accidente rutiere 2.040 de persoane, adica aproape sase morti pe zi, iar 8.848 au fost ranite grav. Pentru toate aceste morti, ziua de doliu national si momentele de reculegere le pot fi dedicate - de parca ar ajuta la ceva - si lor.
Ceea ce ar putea, insa, ajuta, dincolo de respectul fata de morti, ar fi respectul fata de… toti cei morti, cat timp mai erau in viata si fata de cei care sunt, acum, in viata.
Nicaieri si niciodata, producerea de accidente de orice fel nu va putea fi eradicata. Sunt prea multe variabile, presupunand oameni imperfecti, automobile imperfecte, drumuri imperfecte, vreme imperfecta.
Dar asta nu echivaleaza cu resemnarea, cu statul cu mainile in san, cu holbatul la drobul de sare. Dincolo de asa-zisa inasprire a legislatiei rutiere ceruta alandala de toata lumea, ce-ar fi ca taxele sa nu mai favorizeze importul de masini la mana a saptea?
Ce-ar fi ca parbrizele, lunetele si geamurile laterale sa nu mai fie vitrine pentru expus cruciulite, iconite si - fie-mi alaturarea iertata! - catelusi, pisici si maimutoi de plus? Ce-ar fi ca, asa cum se procedeaza in unele state americane, vitezomanii sa fie dusi la morga sa vada victime ale accidentelor rutiere?
Si, mai ales, ce-ar fi sa nu mai fie lasata soferia la indemana oricui? Ce-ar fi ca scoala de soferi sa dureze cat dureaza o scoala, unde sa fii invatat cum sa sofezi in orice fel de conditii? Ce-ar fi ca scoala de soferi sa nu mai fie un fel de curs intensiv, dupa care inse si insi sunt lasati liberi pe sosele, si acelea vai de mama lor?
Asta tocmai pentru ca o parte dintre victime ajung la acest statut din propria vina, pentru ca, desi poseda permis in regula, nu stiu sa conduca nici macar ziua-n amiaza mare, pe carosabil drept si uscat ori s-au urcat bauti la volan sau conduceau masini deficitare din punct de vedere tehnic sau nu au adaptat viteza la conditiile de drum.
Ceea ce nu este desigur cazul victimelor accidentului din Muntenegru de ale caror vieti raspunde cine a condus autocarul. Dar, dincolo de vina soferului, se spune ca acesta ar fi evitat sa calce niste copii. Despre sofer, angajat si la Politie, s-a spus ca, in afara de faptul ca avea permis pentru toate tipurile de autovehicule, era si posesor de experienta.
Niciuna dintre acestea nu l-au ajutat sa evite doua accidente, ci numai pe unul. Cu toate acestea, cazul lui prilejuieste o discutie corecta despre testarea soferilor profesionisti, precum si idei care se bat cap in cap.
Astfel, doamna ministru Grapini spune ca a vazut "soferul de la Politie, care, prin contract, avea dreptul, in concediu, sa lucreze in alta parte".
Domnia sa sustine ca, "in situatia transportatorilor de oameni, autocare, microbuze, nu trebuie sa luam soferi temporari, care lucreaza in alta parte, care nu fac continuu aceasta activitate pentru ca este vorba de viteza de reactie la secunda, de indemanare si stim cu totii ca, daca practici din cand in cand soferia, ti se poate intampla ca instinctul sa nu functioneze".
Pai… respectivul care i-a declansat ideea doamnei ministru era sofer, dupa cum chiar domnia sa afirma, deci conducea, chiar daca in alta parte, iar, in timpul liber lucra ca…sofer, avand permis pentru toate tipurile de autovehicule. Adica nu era cizmar si, in timpul liber, se juca de-a pilotul de elicoptere…
Oricat de vie, discutia despre un alt cod rutier, mai bun, mai aspru; despre testarea si paratestarea soferilor profesionisti se va stinge la un moment dat.
Va fi intrerupta poate de una despre siguranta zborurilor, cum a fost cea de dupa accidentul de la Balotesti; de una despre regimul transportului de substante periculoase, cum a fost dupa cumplitul accident de la Mihailesti; de una despre cainii fara de stapan, cum a fost cea de dupa moartea unui turist japonez…
Deci, mereu discutii peste discutii, dezbateri, partizanate, infierari, sudalmi, acuze… vorbe… Cat despre fapte, ele se rezuma la cele mai la indeamna ipocrite gesturi.