De ce saracia bate bogatia
eradicarea saracieibogatiemiliardarioameni bogatioameni saraci
Potrivit Oxfam, una dintre cele mai cunoscute organizatii de combatere a saraciei, este de ajuns ca un sfert din veniturile obtinute, in 2012, de primii 100 dintre cei mai bogati oameni ai lumii sa fie donate si... gata: s-a zis cu saracia-n lume.
Potrivit calculelor Oxfam, in 2012, venitul net al primilor 100 cei mai bogati oameni din lume a ajuns la 240 de miliarde de dolari, in timp ce categoriile sarace castiga mai putin de 1,25 de dolari pe zi.
Sa zicem ca toti miliardarii si-ar dona, nu un sfert, ci 100% din veniturile obtinute anul trecut; sa zicem ca si-ar dona intregile averi adunate pana acum. Ar fi saracia eradicata?
Din pacate, prea putini trec de suprafata asa-zisei solutii a eradicarii saraciei si se intreaba cat poate tine, cat poate supravietui aceasta nivelare generala, aceasta fericire globala revarsata din conturile unora care au muncit (munca neinsemnad numai dat cu sapa sau tarnacopul) si poate ca au avut si mult noroc.
Ce valoare ar mai avea monedele, bancnotele, aurul, proprietatile imobiliare, marfurile, actiunile unor companii daca sunt detinute efectiv de toata lumea? Ce valoare ar mai avea munca insasi? Ce ar mai motiva pe cineva sa mearga si maine la serviciu pentru a fi (mai) productiv, pentru a obtine performanta?
Cat poate vietui eradicarea saraciei in acest fel, din moment ce milioane de X, Y, Z primesc ceva fara a munci, fara a face ceva in schimb? Ce vor face fostii saraci dupa ce averile donate se vor fi epuizat?
Fara locuri de munca, fara dorinta de a munci, nu vor reveni la starea initiala, de fapt, poate la una si mai rea? Ba inca numarul lor va fi si mai mare, din moment ce aceasta… prosperitate donata este incurajatoare de natalitate care, oricum, este scapata de sub control…
Este ca si cand ai acumulat rezerve mari de apa - dimpreuna cu oxigenul, cea mai pretioasa "materie" de pe Terra - pe care le versi in desert. Tot nu o sa rodeasca ceva, din moment ce nu uzi vreun sol care poate deveni fertil, ci o imensa intindere de nisip care, indiferent de cantitatea de apa turnata, se va usca sub soarele fierbinte.
Nu se perpetueaza saracia tocmai pentru ca bogatia, avutia generata pe ansamblul societatii nu poate tine pasul cu pauperizarea? Daca, in permanenta, numarul de persoane sarace creste, valoarea ajutoarelor sociale de stat si a celor private nu poate tine pasul si acelasi ajutor trebuie impartit la din ce in ce mai multi.
Donatiile si ajutoarele de stat au fost gandite tocmai pentru ca este barbar ca, in secolul trecut si in cel inceput de 13 ani, sa nu fie institutionalizata o forma de ajutorare a aproapelui aflat cu adevarat la ananghie si, in acelasi timp, de protejare a intregului societatii de crime si jafuri la care sunt tentati sa recurga cei fara mijloace.
Cu o atare protectie, de maine, de poimaine, respectivul - aici intrand noi toti care ne putem pierde locul de munca sau averea - isi poate gasi un alt loc de munca si poate reveni cel putin in clasa de mijloc.
Dar cate proiecte mamut sa fie intr-o tara, in aceasta lume, pentru a absorbi din ce in ce mai multa forta de munca, din ce in ce mai slab platita sau in somaj tocmai pentru ca este in exces?
Daca un individ ar vrea sa urce pe K2 incaltat cu sandale si in tricou cu maneca scurta, un salvamontist sau macar un om cu mai mult bun simt al situatiei ce ar trebui sa faca: sa-l opreasca sau sa-l lase sa inceapa ascensiunea, dupa care sa-si riste viata incercand sa-l salveze?