Dati cu racheta de pamant si atat!
wimbledondavid nalbandianincident nalbandiansportul albmcenroe
Una dintre intitiativele laudabile transformate in emisiuni la TVR este "Replay" care scotoceste prin arhiva si ne arata imagini de la meciuri de fotbal desfasurate chiar si cu mai bine de 70 de ani in urma.
Pe vremea aceea, spectatorii se duceau la meci ca sa-l vada pe el, meciul, si, indiferent de echipa pe care o preferau, nu se manifestau violent in dauna celor care tineau cu cealalta echipa.
Astazi, peste tot in lume, multi se duc la meciurile de fotbal tocmai ca sa se injure sau chiar sa se bata cu sustinatorii echipei adverse.
In schimb, tenisul a ramas sportul alb, refugiul alb. Ati vazut vreodata spectatori rupand scaunele de pe un stadion de tenis?
Violenta nu prea se lipeste de tenis, de suporteri si nici de jucatori. Injunghierea Monicai Seles a fost - poate - culmea violentei din acest sport, iar, in ceea ce-i priveste pe jucatori cel mai nervos, John McEnroe, nu lovea arbitrii sau spectatori ci, cu racheta, paharele de plastic.
Acum, cea mai intalnita forma de descarcare a frustrarii resimtite de un jucator sau jucatoare este sa dea cu racheta de teren, contorsionand-o sau chiar rupand-o de tot. De remarcat este ca jocul de tenis, tocmai prin loviturile puternice aplicate mingei reprezinta o excelenta descarcare a energiilor negative. Cam singura explicatie pentru ruperea rachetei este ca, desi ti-a iesit lovitura si, deci, si descarcarea, nu ai reusit sa trimiti mingea peste fileu sau in terenul adversarului.
Una peste alta, lovirea rachetei de pamant este o descarcare nervoasa acceptabila dar, totusi, sanctionabila. Cu cat este mai violent jucatorul, cu atat risca mai mult sa fie amendat de ATP sau WTA. Oricum, in unele situatii, amenda data de public este mai costisitoare decat cea baneasca.
Iata ca, in prag de incepere a turnelului de la Wimbledon, David Nalbandian a ales sa faca o prostie mai mare decat sa rupa racheta.
Argentinianul, care juca finala turneului pregatitor pentru iarba de la Wimbledon, si-a descarcat nervii lovind cu putere, cu piciorul, un mic panou publicitar care inconjura scaunelul unui arbitru. Din pacate, una dintre bucatile de placaj din care era facut panoul a dus la accidentarea serioasa a arbitrului.
In ciuda scuzelor, argentinianul a fost descalificat pe loc, finala fiind castigata de croatul Marin Cilici. De mentionat ca, in ciuda frustrarii, Nalbandian conducea cu 1-0 la seturi si avea 4-3 la game-uri, in setul al doilea…
Nalbandian si-a motivat gestul aratand ca, uneori, jucatorii de tenis sunt frustrati pe teren si este dificil sa se controleze. Daca frustrarea resimtita pe un teren de tenis, atunci cand conduci, te impinge sa faci astfel de gesturi, ce se intampla cand te confrunti cu situatii in care nervii sunt mult mai greu de controlat decat un automobil ramas fara frane?
Astazi, incepe turneul de la Wibledon. Sportul alb redevine, in fiecare an, sportul alb... pe verde crud. Tuturor celor care nu vor sa murdareasca aceste culori, mai bine dati cu racheta de iarba decat cu altceva intr-un ingredient de baza al unui mic dejun tipic englezesc.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML