Cum a fost infranta logica pe Calea Victoriei
maraton bucuresti 2012calea victorieirestrictie trafic
De la an la an, pe harta internationala a maratoanelor marilor orase, Bucurestii pulseaza tot mai frumos. In era caloriilor desantate, in era infiptului in fotoliu in fata jocului preferat, in era statului cu ochii atintiti-n Facebook, este mai mult decat imbucurator ca miscarea este incurajata si chiar sponsorizata.
De la an la an, maratonul de la Bucuresti atrage tot mai multi participanti, tot mai multi simpatizanti si sponsori din ce in ce mai prestigiosi si mai puternici.
Cu siguranta, presa care relateaza despre astfel de evenimente mai are multe de invatat, din moment ce un reporter exaltat probabil de zbantuielile din cluburi vorbeste despre maraton spunand ca "distractia nu s-a incheiat inca", iar, dupa ce extrage aceasta galeata de gandire, il intervieveaza pe un participant care povestete ca s-a pregatit pentru maraton timp de... 16 saptamani... deci... muuulta distractie...
Se spune ca drumul spre Iad este pavat cu bune intentii. La Bucuresti, din drumul spre civilizatia miscarii mai sare, la figurat, cate o bucata de asfalt, mai apare cate o groapa, mai este pus cate un bat in roate, chiar daca este vorba despre alergare.
Asa se face ca, duminica, zi in care nu numai Dumnezeu se odihneste, ci chiar si traficul aiuritor din timpul saptamanii, prin centrul capitalei Romaniei, timp de ore... rele, s-a circulat execrabil.
Iar faptul a fost cauzat de politisti care au inchis cel putin o bucata de strada care nu avea nicio legatura cu traseul pe care alergatorii dadeau cu talpile de asfalt.
Astfel, cand Calea Victoriei se intretaie, chiar sub privirile regelui Carol I, cu strada Dem I. Dobrescu, si altcineva scruta zarile, anume doua masini de politie, cu echipajele aferente, plus un triciclu.
Desi, exact in… buza traseului maratonului, adica pe strada Ion Campineanu, se circula nerestrictionat pe ambele sensuri, bucatica de Cale a Victoriei care ar fi permis accesul spre aceasta si mai ales spre imensa parcare de la Sala Palatului era inchisa, fara niciun rost, fara niciun sens, dar spre toate… sensurile, obligandu-i pe soferi, unii dintre ei care tocmai ca doreau sa priveasca alergarea, sa se duca unde or vedea cu ochii prin parbrizele scaldate de superbul soare duminical.
Desigur, accesul spre parcare/parcari, ar fi putut fi facut dinspre strada Stirbei Voda, dar cine nu venea dinspre directia aceea sau nu stia de inchiderea fara nicio noima a portiunii de Cale a Victoriei, trebuia sa ocoleasca juma’ de Bucuresti absolut degeaba, numai pentru ca niste politisti se pusesera de-a curmezisul…
Dupa toate acestea, un purtator de cuvant al Politiei Rutiere spune - cu zambetul pe buze si parca laudandu-se - ca au fost impuse (adica asa impersonal, nu de catre cineva?) cele mai importante restrictii de trafic din istoria Bucurestilor, pe cele mai importante bulevarde…
Felicitari tuturor celor care au terminat maratonul! Din pacate, autoritatile nu numai ca s-au impiedicat, ci le-au pus piedica si altora, mai ales logicii...
Sursa foto:
Biciclistul.ro