Cine este patronul caruia trebuie sa-i ceri o marire de salariu
marire salariutaxeimpozitecascass
Ziarele online, ziarele tiparite (cate-or mai fi, cat or mai fi), blogurile, librariile sunt pline de sfaturi menite sa-l invete pe angajat cum sa se duca la seful sau pentru a-i cere o marire de salariu.
Dar, degeaba ceri, daca nu ti se si da. Asa ca aceeasi sfatuitori ne invata cum sa ne incununam cererea cu succes, ca o copila neprih(r)anita fruntea de Sanziene.
Cam toti sfatuitorii ne spun, in primul rand, ca, daca nu ceri, nu ti se va da. Adica, degeaba esti angajatul model si fidel, combinatia perfecta intre executantul ideilor sefului si nascocitorul de propuneri, aducatorul de solutii viabile daca nu te si duci la seful tau sa-i amintesti toate acestea.
Asa cum au constatat multi emitenti de teorii aplicabile si aplicate cu succes in statele in care au fost emise, in Romania, nu tot ce se teoretizeaza se mananca.
Poate ca angajatul tre’ sa vada si in ce tara traieste si lucreaza, ce fel de legislatie a muncii este pe acolo si mai ales ce nivel de taxe si impozite plateste angajatorul si cat va mai plati in plus daca ii mareste lui salariul.
La noi, ai sanse sa ti se indeplineasca dorinta de marire (si) salariala daca nu lucrezi intr-o firma privata. Te duci si ii spui sefului - care, in mod cu totul si cu totul surprinzator, s-ar putea sa-ti fie… ruda - ca e criza, ca nu te mai ajungi cu platitul ratelor, ca nu-ti mai permiti decat o vacanta loco.
A, si mai era ceva: esti foarte performant, debordezi. Ca si in cazul altor cheltuieli, seful nu da de la el, asa ca marirea de salariu bate la usa cardului. Ii deschizi si… performezi in continuare.
Sulfina Barbu, fost ministru al Muncii, deci persoana informata, din cele mai oficiale statistici, din cele mai oficiale date, spunea, recent, ca, in tara noastra, putin peste patru milioane de salariati sustin 5,5 milioane pensionari.
De asemenea, numarul persoanelor asistate social, sub diferite forme, este de 7,5 milioane. Din cele "putin peste patru milioane de angajati", vreun milion si ceva sunt la stat. Taxele salariale platite de ei se duc tot catre stat.
In schimb, ca sa plateasca taxele pentru a angaja pe cineva, patronul, managerul, trebuie sa produca, sa vanda, sa aiba incasari efective si, in cele din urma, sa plateasca, in fiecare luna, salariul angajatului, plus CASS, CAS, somaj, impozit pe salariu, asigurari si de sanatate, fond de risc si accidente…
Prin urmare, calea fericirii oricarui angajat spre un salariu mai mare ar putea fi blocata tocmai de faptul ca si contibutiile angajatorului catre stat cresc o data cu leafa.
Iar angajatul care se plange unui sef ca are salariul prea mic poate ca ar trebui sa-si indrepte macar o parte a nemultumirii catre stat, patronul nostru al tuturor...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML