Cine ar mai fi auzit de Brancusi daca ramanea in Romania
repatriere oseminte brancusicoloana infinitapasarea maiastra
De cand bancnota de 500 de lei vechi a iesit din circulatie, multi romani au si uitat de Constantin Brancusi, in bunul caz in care se ostenisera sa vada al cui este chipul tiparit. Iata ca, in actualitatea romaneasca, revine numele autorului Coloanei fara de sfarsit.
In tara in care se inalta aceasta si in care tacerea s-a asezat la masa, s-a asezat si indiferenta. Nu exista macar un scurt... circuit turistic dedicat lui Brancusi.
Numai cand vreo pasare maiastra isi ia zborul spre noi recorduri de lichiditate la licitatii, atunci presa si guvernantii isi aduc aminte ca sunt compatrioti cu creatorul... zburatoarei.
Acum, alta: exista intentia repatrierii osemintelor lui Brancusi, ideea facand chiar subiectul unei sedinte de guvern. Cica ramasitele vor reveni in tara in cel mult doua luni.
Asta pentru ca procedura juridica a fost simplificata de avocatii francezi, care au gasit o formula ce permite repatrierea intr-un timp foarte scurt, nu in trei ani cat ar fi durat in mod normal...
Evident ca, lovite de inspiratia Sfantului Duh, duduile preponderent anuntatoare de tragice morti pe soselele troglodite ale patriei, de violuri si de alte nenorociri isi parasesc statutul de cioclu teve si devin intelectuale pana-n ultima fibra de ADN.
Dimpreuna cu istorici de arta, mijesc filosoficeste ochii. Dintr-o data, inteleg "imensa personalitate a lui Brancusi" si mai ales ce vrea sa spuna si coloana, si fiecare pasare si rugaciunile.
La fel si politicienii, diriguitorii de tara, certati pana-n pragul divortului cu bunul simt si cu limba romana, cu doctorate trucate ca un reality show, se umplu de ghiers si glasuiesc, acum, despre "titanul sculpturii universale"...
Se spune ca limba de moarte a lui Brancusi n-ar fi articulat vreo intentie de inmormantare in tara natala...
Acum, cu osemintele repatriate sau nerepatriate, statul asta de-i asa dornic de poze cu moaste celebre nu se intreaba oare ce s-ar fi intamplat cu Brancusi, cu inspiratia sa, cu opera sa, daca n-ar fi luat drumul Parisului? Cati compatrioti l-ar fi vazut ce-l vad astazi, daca nu ar fi fost exportat catre Franta si importat in tara?
Prin ce tintirim uitat de lume si tinut minte de buruieni s-ar fi odihnit acum sculptorul, daca ramanea in patrie?
Ce s-ar fi intamplat cu Cioran sau cu Ionesco? Nu este sinistru ca artisti romani nu ating apogeul, consacrarea, nu sunt apreciati in tara in care s-au nascut, ci sunt... redescoperiti, trebuie sa ni-i reincalzeasca strainatatea pentru ca papilele si dintii nostri sa pretinda ca inteleg cu ce se mananca?